Poezie
Orgolii
1 min lectură·
Mediu
Orgolii
se luptă oare aici cineva ?
un monstru îmi pare…
nu-l văd, îi simt doar câteodată
când se apropie
răsuflarea.
mă înfior
dacă vorbește
cumplita-i răceală îmi
ustură inima
dar, Doamne… nu-l știu la înfățișare !
apare din afară uneori
se mișcă brusc și atacă
fără de cruțare
din mine apare cel mai des
e mai perfid atuncea, mai abil
se ține dup-o mască
cum ar fi nevoia
legitimă
principiul ori dreptatea
- au toate acuma, mare căutare
de se-ntâlnește demonul ascuns
cu cel ce vine dinafară
începe fără-ntârziere bătălia.
când monștrii se ciocnesc, de fapt
eu și cu celălalt ne retragem… puterea
ne mai ajunge cât să privim
înfricoșați cum se tot luptă și cum cresc
neîncetat cei doi saltimbanci fără milă
ei nu au niciodată nimic, însă-n noi
amândoi - prea fragili spectatori
taie adânc
fiece lovitură.
002462
0