simona lazar

Ce viață banală mai ducem și noi fixați în cadră doi câte doi învățăm jocul de-a dezghiocul vara-și prelinge pe uluce norocul miere de floare topită la lumânare pe ochiul deschis ca o

Era bărbatul meu din anii tineri înalt și subțire / desțelenind cerul cu o sărutare râdea atât de frumos încât simțeam că mă doare ! era bărbatul meu de lângă fereastra deschisă dincolo de el

Iubita cu buze amare / cu ploile dulci (ploi calde fragede ploi) în erezii învelită de ce e tristă în miezul ei de vară-ncolăcită ? șarpe ce încă nu visase la ispită de ce azi dinții

ÎNDRÃGOSTIREA DE ÎNGERI Îndrăgostirea de îngeri se pedepsește − așa în pravila vremii e scris − cu ani de speranțe învinse / cu patimi cu veacul proscris nu-i dat oricui să descuie în

VIN ÎNGERII SÃ MÃ ÎNTREBE Vin îngerii să mă întrebe despre tine le spun că ești un om bun că ai mâinile bune și zâmbetul bun iar atunci când respiri bunătate respiri îngerii pleacă

IUBITUL MEU DIN ÞARA CU ARMOARII Iubitul meu din țara fără limbă din țara fără anotimpuri și iertări mi-a strâns tăcerea-n brațe ce înghimpă și-așa rănită sângerând / pe mări cu platoșe

ÎN REGISTRU MINOR (Poem în registru minor) septemvrie eșuat pe banchiza subțire fragilă ca o flotă de titanice valsând septemvrie înplouat septemvrie sărutat de vântoase / răscolit de

TREI POVESTIRI ONIRICE “Interpretarea viselor – spunea Freud – este calea regală pentru a ajunge la cunoașterea sufletului”. Fiecare dintre noi a încercat – măcar din când în când, în unele

Legenda celor patru frați Vânt – adaptare după o legendă inuită – A fost odată o vreme – o! este o eternitate de atunci! – când zeii, animalele și oamenii trăiau laolaltă pe

CEL-IUBIT Cel-pierdut pierdut n-a fost cu totul căci iubindu-l l-am iubit pe totdeauna și de n-a știut-o el știuse luna și mi l-a adus de peste mări / de-a-notul și de m-a uitat n-a fost

CUM POARTA CETÃÞII DE SOMN Din închisoarea aceea extraordinar de frumoasă calină și tandră ca un cer zăpezit de aromele morții din închisoarea aceea de dor am fugit dinaintea

Ca firul de iarbă Eram femeia ta din camera albă femeia cu somnul subțire ca firul de iarbă cu carnea tandră și fericită eram femeia ta de tăcere femeia ta de ispită (prin fereastra

Săgetată de noapte Iată ! îți aduc ție ofrandă carnea aceasta vinovată și tandră și sfintele ei desfătări sub mâinile tale și sângele-mi viu risipind pe altare de cerească zăpadă roșii

Sub ghilotină / cuminți Iubirea mea / pe-aici prin câmpie frigul ghilotinează anotimpul vântul taie vrăjmaș până la os încercând rezistența cărnii și carnea se lasă tăiată /

CASA CU TAMARISC (fragment de roman) 1. Cuțitul știrb, cu lama ruginită, sfârteca știrul și volbura. Poate din pricina armei atât de nepotrivite, poate din cauza soarelui care sulița

Binecuvântat fie bărbatul care Binecuvântat ! binecuvântat fie bărbatul care în ochiul lui mi-a adăpostit trupul de apă mijlocul blând frângându-mi cu o zbatere de

Bărbatul meu / pentru care Mai ești bărbatul pentru care toamna se aprind în salcâmi felinare de floare pe străzile născătoare de zodii dănțuiesc hetaire de calcar în soare mai ești

Ambră și rodii Din viitorul dragostei noastre întors cel-iubit îmi aduse ambră și rodii deschis-am lacătul cetății de zodii și-n turnu-i de pază ne-am sărutat / cel-întors din viitorul

Ales e Ales e chipul dragei mele / ales ca o grădină înrourată în zori cu sfială pătrund în ea grauri și gureșe vrăbii tresare pânza-i de volbură nestemată de o ating / de o sărut pe udele