Stinghera in camera rece
Privesc noaptea agera
Ce mi se desfasoara in fata
Imi clatesc ochii si-mi desfat auzul
Cu peretii goi de care, candva
s-au spart vorbe pline de gheata si
Cati oameni stiu cate ploi au trecut
Peste floarea din gradina,
Care zace acum trista la pamant?
Cate zboruri a facut o randunica,
Pana ce aripa stanga I s-a frant?
Sute de visuri neimplinite
Priviri ascunse; zambete uitate, prafuite
Si un suras istovit, satul parca de viata.
Ramai pierdut in negura uitarii,
Gandind ca nu e cale s-alungi orice nevoi.
Un fir de griji aluneca suav pe
Ropotul ploii din noapte
Priveste jocul de lumini
Care ascunde soapte
Rostite de pomii straini.
Pentru o secunda apari,
Dar panza stravezie se interpune
Si intr-o clipa dispari
Uitand
Perdea de mult apusa,
A vietii mele scrise,
Lasa-te patrunsa
De suflete cu miere unse.
Ma rog doar sa rasar,
Sa scap de-un univers absurd
S-alerg pe-al vietii drum
Cu bratele-ntinse,
Nu-ti cer totul!
Nu vreau prea mult!
Ci doar o picatura din inima ta
Inspre sufletu-mi servil,
O pala de vant trecatoare,
Un ceas de-amor nepretuit mi-e suficient.
Te-nduri sa-mi daruiesti tot
S