simona

Ropotul ploii din noapte Priveste jocul de lumini Care ascunde soapte Rostite de pomii straini. Pentru o secunda apari, Dar panza stravezie se interpune Si intr-o clipa dispari Uitand

Priviri ascunse; zambete uitate, prafuite Si un suras istovit, satul parca de viata. Ramai pierdut in negura uitarii, Gandind ca nu e cale s-alungi orice nevoi. Un fir de griji aluneca suav pe

Cati oameni stiu cate ploi au trecut Peste floarea din gradina, Care zace acum trista la pamant? Cate zboruri a facut o randunica, Pana ce aripa stanga I s-a frant? Sute de visuri neimplinite

Nu-ti cer totul! Nu vreau prea mult! Ci doar o picatura din inima ta Inspre sufletu-mi servil, O pala de vant trecatoare, Un ceas de-amor nepretuit mi-e suficient. Te-nduri sa-mi daruiesti tot

Perdea de mult apusa, A vietii mele scrise, Lasa-te patrunsa De suflete cu miere unse. Ma rog doar sa rasar, Sa scap de-un univers absurd S-alerg pe-al vietii drum Cu bratele-ntinse,

Stinghera in camera rece Privesc noaptea agera Ce mi se desfasoara in fata Imi clatesc ochii si-mi desfat auzul Cu peretii goi de care, candva s-au spart vorbe pline de gheata si