Poezie
Înstrăinare
1 min lectură·
Mediu
Te îndrepți spre o lume chinuită
În spate depărtările suspină
Și un cântec vechi îți amintește de un suflet.
Sub copacii boltei negre se înșiră
Mii castele în penumbre se resfiră
Și tu treci nepăsător, tulburând neliniștea.
Grave-acorduri între firele de noapte
Și nuanțe pale între petece de șoapte
Cineva-ți pândește pasul și în urmă te așteaptă.
Grele apăsări pe tâmplele-ncordate
Diavolul nu-ți numără păcate
Iar tu-l călăuzești prin pustiul minții tale.
001.250
0
