vărsătorul

Ca un pescar iscusit mă trezesc în fiecare dimineață și îmi verific plasele. Dar plasele mele sunt textele mele. Socotesc câți pești am prins, câți cititori le-au accesat și mă întreb câți dintre ei au fost atrași de titlul comercial, câți, mânați de întâmplare și câți, plictisiți și obosiți au închis pagina înante să ducă lectura la capăt, făcându-și prematur o părere. Accesez apoi pagini cu texte deocheate și mă alătur cătorva mii care au făcut la fel. Scorul este net detașat în defavoarea mea. Îmi potolesc apoi setea de comunicare cu poporul din umbre condamnat la exil scăldându-mă în zicerile unor poeți consacrați dar de prea mulți uitați. Ies apoi la soare cu părul negru și creț ( nu ca a lui Nică lui Ștefan a Petrii din Humulești): o ninsoare de lumină se revarsă.