Durerea omului care trece în neființă,
Libertatea firului de iarbă care încolțește,
Durerea celui lipsit de voință,
Libertatea soarelui în yori, când se ivește;
Libertatea râului care
Am revenit la țărmul mării
Să-mi caut iubirile pierdute…
Priveam spre-albastrul larg al zării
Visând la vremi de mult trecute.
Speram să-mi dea marea ca semn
O perlă neagră în adâncuri
