Sufletul – o umbră subtilă,
o blajină copilă.
Trupul – un pumn de cenușă,
un eșec animalic.
Un Înger și-o Fiară
E creatura umană,
O voce ce zbiară
Făr-a da socoteală
De-ale sale
Aseară, pe plajă mă plimbam,
Vocea marii ascultam
Și priveam cum valurile sale
Mângâiau duios nisipul
Pe care desculț pășeam .
Ridicat-am capul spre cer
Și-ți văzui chipul pe el;
Pletele ce-ți
Privești în jurul tău ...
Dragostea nu mai există.
Te rogi lui Dumnezeu
Așezându-ți lacrimile pe-o batistă
Și te-afunzi în lume
Stând în umbra lui Amor.
Iubita ți-ai găsit în fine,
Dar,
Ești singur, ești trist,
Ai căzut și-ntinzi brațul,
Dar acolo vei rămâne
Privind Soarele cum apune.
Atunci, spre cer privești
Așteptând să cad-o stea,
Iar steaua să fie a ta.
Vrei să scapi
Tânărul, nedumerit: Pare ziuă - e noapte.
Ești tânar cu suflet bătrân;
Urăști ce ai iubit o dată,
Pari vesel când ești trist,
Îi crezi pe toți și pe niciunul,
Stai atunci
Dac-ar fi să mor,
Aș vrea să mă nasc topor,
Să tai în carne vie
Cum a tăiat și soarta-n mine.
Dac-ar fi să mor,
Și de-aș fi din nou,
Copac aș vrea să fiu,
Crescut sub Soarele
Doamne! Cât de mult îmi mai doresc să-mi plângi
în brațele-mi ce te-nvăluie cu surde șoapte,
astăzi, mâini, ieri, ba chiar deseară în miez de noapte.
Ca un prunc ce-și află mama voi să-mi
E soare – și totuși furtună-i – afară:
e ceață și e năpraznic vânt,
și-n valea ce crește rând cu rând
cad muți picurii grei de ploaie amară.
Marea, stânca, pădurea, chiar și cerul
și
Scriu versuri printre lacrimi,
Și vărs lacrimi printre versuri,
Când gândesc la platonica-mi iubire,
La amorul meu morbid.
Și cu totul că în pieptu-mi
Inima-mi nevolnică mai bate,
O smulg
O, iubire mută, neîmblânzită fiară,
o, vers de foc, gând amăgitor,
o, umbră din taina lui Amor
m-ai înhățat fără de milă cu-a ta gheară,
și mi-ai smuls sufletul din trupu-mi desfrânat.
Și-l
