Are fruntea de poet,
E ca lucuceafarul pantre stele,
Ochii albastri de cristal
Trupul magig cel vrajit,
Care inima mi-a cuerit,
Este fin si drag,
Pretios ca un smarand.
Doar in vise pot
cine te cuprinde senin
cine iti da un semn divin
Cine e mare si frumos
Ca ziua de luminos
Cine e cel ce plange pentru tine
Atunci cand nu-ti e bine
Cand te uiti in sus il vezi
Cand plange
casa din povesti
asa cum ti-o doresti
o priveiai suparata
de oameni uitata
dar in mintea mea ramane
casa care spune
\"nu ma uita,te rog
ca de tine imi va fi dor\"
- Bradul meu brăduț
Anul acesta ești plinuț
Ești împodobit cum se cuvine
Dar trebuie să ai grijă de tine
Mireasma ta mă copleșește
Iar sufletul mi-l încălzește
Vreau să-ți spun cu
Mama îmi dă viață
Și multe mă învață
Și mă-ngrijește
Și de rele mă ferește.
Îmi arată cum,
În viață să aleg un drum.
Pentru mine se zbate
Ca să învăț carte.
Mama parcă are o putere
Ca să uit
Primăvara copacii-nmuguresc,
Florile miresmate înfloresc.
Unele păsări vin grăbite,
Cuiburi fac chiar dacă-s obosite.
Mimi este supărată
Că n-a primit vestea-ndată.
Se duce afară să se
Noaptea stele râd încetișor,
Ca sufletul să- mi mângâie ușor.
Eu pe întuneric uit de supărare,
Că viața este ca o floare.
Liniștea singurătății orașele a cuprins,
Doar păsările cântau
Era o zi frumoasă și toate animalele erau vesele. Șapte animale stând
într-o vizuină s-au gândit la ceva :
- Dacă tot stăm fără folos, mâncarea nu vine singură, trebuie să
SG