Poezie

Cătun de suflet

1 min lectură·27 iulie 2008

Mediu

A dispărut copilul cu ochi de inocență,

S-a despărțit de mine, fără să-mi ceară voie,

A evadat din mine și-a luat tot ce-a fost bun,

Lăsându-mă copilă, cu chipul de adult.

Mă răzvrătesc și caut copila de demult,

Aș vrea să vină, să-mi spună,

Tot ce n-am vrut s-ascult...

Îmi voi duce crucea și voi aștepta,

Un suflet ca al meu pentru-a-i mulțumi,

C-a pășit cu mine în neantul clipei

Mi-a redat speranța, fără a glumi

Să-mi spună, să-mi arate, atât cât va putea

Pentru ce m-am născut și care este soarta mea.

002.123

Sim. “Cătun de suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sim-0014853/poezie/1794402/catun-de-suflet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.