Regret...

Vuietul misterios al vieții cânta îngrozitor Dansând cu pași necunoscuți spre viitor, Vorbindu-mi în tâlcuri despre singurătate, Despre cruzimea morții fără un strop de pietate... Acum lăcașul dragostei este pustiit; Privesc la ferestra sufletului chinuit Cum ochii morții pândesc în depărtare Și doar lacrima gândului cere iertare...