Jurnal
Reverie
1 min lectură·
Mediu
Din minunata salbă a anilor de nea,
Mă-ntreb ce-ar fi putut să-mi dea
Dumnezeu, atunci când m-am născut;
Decât ceea ce mi-a dat,
Atât cât am meritat!
O altă viață?
Un alt destin?
O altă soartă?
De ce să cer mai mult?
Câte ceva din toate se învață.
O viață lungă, dar fără reușită?
Mai bine una scurtă, dar plină de izbândă.
Un vis al vieții, dar plin de coșmare?
Mai bine o viață de vis fără hotare.
Cum nu-ți cunoști pasul sorții
Nu poți ști nici clipa morții.
Deci să trăim ce ne-a fost dat
Cu sufletul în dragoste, mereu, scăldat.
012571
0
Am dat peste tine din intamplare. Tocmai am postat si eu cateva poezii si una a fost introdusa in atelier, chiar dupa a ta. Ti-am vazut numele si am intrat. Citindu-ti versurile mi-m dus aminte de un curs tinut de prof. Ioana Bot de la Literele din CJ. Am facut cu ea ore de excelenta la lb. rom. anul trecut, in a 10-a. Mi-am adus aminte de modul patetico-jenant in care ii ironiza pe romanticii preeminescieni. Versurile apartinand romanticilor preeminescieni erau excesiv de siropoase, precum o savarina proasta, cu frisca din abundenta si cu zahar muuuult. Ai unele pleonasme fortate (destin si soara...it`s the same thing, banuiesc ca ai folosit numai pt rima). Mergi mult pe poezie-sirop. Ma rog, e doar o parere. Iti propun sa scrii o poezie total detasata de inima. Lasa-ti imaginatia sa zboare. Iesi din tiparele arhicunoscute. Uitand de cliseul conform caruia \"poezia=dragoste\", scrie despre altceva. Iti doresc mult succes;)