Silvia Van

Pai, ochiul dracului e banul
Iar dansul n-a ramas intact
Prin card priveste azi vicleanul
Ca prin lentile de contact

\"doar taceam
atat de impreuna
incat se stingea lumina
si incepeam sa iubesc \"


Frumos, cuvinte care iti infioara pielea ca o mangaiere de dragoste...

Fara cuvinte, Mihaela, nici nu e nevoie de ele...
Pacat ca nu am stelute...ti le-as fi dat pe toate, in fiecare zi.

Pai, ochiul dracului e banul
Dar banul n-a ramas intact
Prin card priveste azi vicleanul
Ca prin lentile de contact

Greu cu iubirea, Sorine, pentru ca:

Drum de mijloc nu exista
Altfel intri in belele
Ori nevasta caratista
Ori vrei...caratele mele

Si eu vreau sa fiu langa tine, pentru ca, desi nu te stiu, TE STIU...

Decembrie, tu
Cum ucizi fara sa stii
Un iulie alb!

NU era vorba de o \"lamurire\", nu cred ca isi are rostul ironia. Oricat de cunoscator in materie de eternul feminin ai fi, tot nu poti percepe lucrurile asa cum o face o femeie. Pentru noi, o \"poveste de amor\" e de cele mai multe ori departe de a fi privita vreodata ca \"banala\", pentru ca ne implica prea mult fiinta, existenta, cu tot ce presupune acest lucru, ca sa ne permitem s-o bagatelizam, fie si doar in cuvinte. Greseala ta, ca barbat, e ca nu vezi o legatura intre sensurile, intelesurile mai profunde, problemele existentiale de care vorbesti, treptele superioare de devenire ale omului si banalele povesti de amor. Femeile includ aceste lucruri instinctiv in povestile lor de iubire si le traiesc plenar, o data cu iubirea, chiar daca nu sunt, poate, capabile sa constientizeze acest fapt.
Acesta este punctul meu de vedere. Nu inseamna ca nu poate exista si un altul

Pentru ca, Michel, adesea femeile fac din omul iubit Dumnezeul lor, el poate fi totul, cerul si nemurirea, el poate fi tot universul...

Multumesc pentru aprecierile voastre. Daca v-a placut, inseamna ca noi semanam, va simt, prin urmare, foarte aproape de sufletul meu.

Mie mi se pare perfect textul. Nu mai are nevoie de nimic. Transmite in forma cea mai potrivita tot ce trebuie sa transmita.
Mi-e frica sa-l citesc a doua oara, prea a rascolit totul in mine. Textul tau e greu de dus, ca o esenta grea din care nu poti sa gusti decat o picatura. ESTI scriitoare Mihaela. Nu mai ramane decat sa ne bucuri si mai departe cu bogatia pe care o ascunzi in minte si in suflet.

Fug lupii nostri ca de farmece
Cand urla Genu \"Juuuppp\" pe-nserate
Dar vin toate, bitter s-adulmece
Lupoaicele interesate...

Hmmmm, interesant si incitant scrii...

Ce mi-a placut!...Ar fi trebuit sa citesc azi noapte poezia ta...Dar si acum dimineata, imi produce furnicaturi...;)))

Va multumesc pentru aprecierile voastre. Meritul, daca acesta exista, il impart cu voi pentru ca din fiecare dintre creatiile voastre am avut si am ceva de invatat.

Superba poezie, cred ca cea mai faina pe care ai scris-o pana acum...

Multumesc, Dan Tristian, pentru bunavointa de a te fi ocupat de scrierile mele. Explicatia pentru scaderile si imperfectiunea lor rezulta nu din dezinteresul fata de poezie, ci dintr-o anumita necunoastere, inerenta inceputului. Am inceput sa scriu acum o luna si jumatate, atat poezie, cat si epigrama, si am invatat - daca am invatat ceva - din mers. Sigur, am avut de unde si de la cine invata. Ceea ce as fi vrut sa aflu este daca am progresat. Si daca sunt sperante pentru mine ca voi ajunge sa scriu intr-o zi in asa fel incat sa-ti placa si tie, sa placa si altora.

Multumesc, Olimpia. Nici nu stiu ce sa spun, la asemenea cuvinte...imi pier cuvintele...

Minunat primul vers...

Cum ziceti voi ca poezia-i rea
Ca nu-s poet? Eu va anunt ritos
Ca PEGAS, bicicleta mea, il ia
Oricand pe calul vostru rapciugos.