Poveste romantică

Un gest frumos, de “june educat”
Chiar daca-i banc din vremea lu’ bunica
Multam’ poetei pentru ca-ncercat
Chiar daca n-a iesit...nimica!

\"priveau apusul fara un cuvant\"-mi-a placut!

Tu zici “nimica”, bade Stroe
Dar de folos mi-e bancul cel perfid
Chiar dacă-l știe însuși Noe
Că, uite, mi te-aduse din Madrid

Asta chiar imi place..... POate ar trebui sa o pui pe site ca text de sine statator.

Să nu-mi dai sfaturi insistent
Lasă-i pe alții să se-ncumete
Mai bine de-un experiment
Să punem amândoi - cu suflete

Mie mi-a placut epigrama.
Uite ce s-a mai intamplat:

Tăcând, privind către apus,
Se pomeni cu josu-n sus,
O luă la vale rostogol
Si, dintr-o-dat\', vorbi în gol.

Un trecator atras si el de larmă,
Il intrebă, ca să se bage-n seamă:
Te rog, ce strigă ea cu voce tare ?
Pe unul Help il cheama, mi se pare.

Tot repetând căderea la apus,
C-un regizor meticulos nespus,
Dupa vreo zece reluări exasperante,
Rămaseră fără peliculă și figurante.

tu s-arunci pe individa
in rapa ca un perfid
cand puteai cu caramida
s-o nemuresti intrun zid!

Chiar dacă poanta se știe dintr-un banc vechi, catrenul este remarcabil prin imaginea pe care o crează în doar cîteva cuvinte. Și mie mi-a plăcut.

Așa cum, dintre cele trei catrene propuse de Calimero, cel mai mult mi-a plăcut prima poantă:
\"O luă la vale rostogol
Si, dintr-o-dat\', vorbi în gol.\"

Continuînd pe ideea începută de Laurențiu, transmit și eu un detaliu de la fața locului:

Un trecător cam curios, un june
Ce nu a fost prezent la accident,
Se cățără pe stîlpul de tensiune
C-a vrut și el să fie... la curent.

Vă spun deschis, parc-a trecut o lună,
Până s-atingă fundu-n vagaună,
El spuse și-n proces, că-l judecară,
Zău, dama-n caz, era precis ușoară.

Sa nu uitam de unde am plecat (epigrama Silviei):

Un el și-o ea pe-o margine de râpă
Priveau apusul fără un cuvânt
Oftează ea, iar el trage din pipă
Ei îi e cald și el îi face vânt

M-am gandit la o morala, invatatura pentru ea (nu, nu pentru Silvia):

Povestea asta \"abisală\"
Mi-a sugerat și o morală,
De câte ori simți vreo \"căldură\"
Ferește-te de \"căzătură\".

citind ce au sris fartatii
simt asa in mine-o jale
caci vad ca toti insuratii
nutresc ganduri criminale

O ea și-un el pe-o margine de râpă
S-au tot iubit intens și cu avânt
Găsit-a ea să-i mulțumească după:
Când îi fu lui prea cald, îi făcu vânt

Parca mai bine era cand el ii facea vant. Nu de alta dar ea n-ar mai fi afuns la concluzia urmatoare:

Se crezuse mult iubită,
Blestemă acel apus,
Constată, nefericită,
Că el o privea de sus.

motto:
\"O ea si-un el pe-o margine de rapa
S-au tot iubit intens si cu avant
Gasit-a ea sa-i multumeasca dupa:
Cand ii fu lui prea cald, ii facu vant
(\" Dar asa cum vi se pare?\" de Silvia Van)

pe-un barbat chiar de-i tamaie
ori cum o dai sau o-ntorci
nu-i moral dupa ce-l storci
sa-l arunci ca pe-o lamaie