Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sombre

1 min lectură·
Mediu
Nici macar nu-i nedrept
Sa ma judece noaptea asta furata
Sa ma traga in treacat
Vicleana, ploaia de par
Sa ma suduie stramba si goala
Luna beata, cazuta in drum
Tarziu am sosit
Sau din timp si disfonic,
Cu iris imund, sufocat de lumina
In gari cu peroane prea pline
Irepetabile trenuri imi trec
Rand pe rand dinspre est spre calcaie
Suieratul il strang cu fervoare -
Scadente amintiri
Ascunse-n batiste dungate
Nu-mi cresc urme-n nisip
Sub pasii soptiti
Ce n-au invatat ora cand
Sa strivesc libelule
Umbra sarata nu se poate lipi
Ca o usa batanta de trupul
In care ingheata impudic
Saminte de lacrimi de curand germinate
Ce zbor sa tasneasca arzand
Din umeri plecati fara vlaga
Sub talpi maculate de ingeri?
Ce oua de fenicsi sa crape fratern
In vesnic surpate cuiburi de lava?
Sentinta mi-o scriu dimineti in capot:
Uita si taci, abureste suav ceaiul de vise
Mierea e-n bolul de sticla!
001929
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
156
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Van. “Sombre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/60652/sombre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.