Poezie
Marea, ca o porunca
1 min lectură·
Mediu
Adoptata de valuri,
sub ochiul furtunii,
am invatat sa-mi tes
intre albastrele
degete mute,
rasfirate si reci,
scormonind vintrele marii
pana la satiu,
navoade transparente
de borangic,
viclene panze de paianjen,
retele simetrice, dese,
din fire de alge amare -
iedera involburata,
intr-o padure de ape,
sufocandu-mi sanii,
cu imbratisari nesatioase
si tandre.
Pe tine
te-am avut prada
doar o singura zi,
si-ai scapat apoi,
libera fiara,
instapanita in mine.
Ai zmuls cu dintii,
fierastraie zvacnitoare
de argint,
streangul ce-ti stergea
din ochi, triumfal,
rasaritul.
Mi-am spalat ranile
dupa aceea, supusa,
intr-un ochi de apa
la mal.
Zambitoare, complice,
marea s-a dus
sa atipeasca o secunda,
cu capul pe umar,
intre coltii
de stanca.
022.489
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Marea, ca o porunca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/45846/marea-ca-o-poruncaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MLMLMihai Leoveanu✓Imi place, imi place, imi place! Fara strofa a II-a si ultimul vers. El, ultimul vers, anuleaza brutal o relatie simbiotica perfecta. De ce?
0
SVOk...dar le sterg cu inima un pic stransa ...
0