Poezie
Femeie cu drum la picioare
1 min lectură·
Mediu
Ai văzut
întotdeauna drumul se îngustează la capăt
oricât de largi i-ar fi tălpile
oricâte brațe ar arunca încolo și-ncoace
Se oprește cu genunchii înfipți
în orizontul subțire
sufocat de alergare
ca o femeie prea grasă
Dacă îi deschizi pântecul
izbucnesc din măruntaiele lui
mulțimi de cuvinte întregi
adunate în gheme
incontrolabile afecte spumoase
contururile tale
înghesuite unele în spatele altora
ca într-o carte adormită
și atâtea dorințe
cuibărind între pliuri
dospind irizat în lumină
Întotdeauna drumurile
se strâmtorează la capete
pâlnie
înnămolindu-se în propria umbră
Doar primăvara trece dincolo
scurgându-se prin buza tăioasă
ca un firișor însorit
de salivă
033.912
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Femeie cu drum la picioare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/240531/femeie-cu-drum-la-picioareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mi+au placut foarte mult:
Se oprește cu genunchii înfipți
în orizontul subțire
sufocat de alergare
ca o femeie prea grasă
/
scurgându-se prin buza tăioasă
ca un firișor însorit
de salivă
as schimba aici:
daca il deschizi
izbucnesc din măruntaiele lui
mulțimi de cuvinte întregi
adunate în gheme
si as elimina impotmolindu-te
Întotdeauna drumurile
se strâmtorează la capete
pâlnie
în propria umbră
doar primăvara trece ușor
scurgându-se prin buza tăioasă
ca un firișor însorit
de salivă
parerea mea este ca poema ar curge altfel pana la sfarsit. dar binenteles, autorul este cel care vede jocul de cuvinte asa cum ar trebui el sa fie in versuri. oricum, sunt aici pentru ca mi-a placut, si am dorit sa pun o steluta mica mica.
Se oprește cu genunchii înfipți
în orizontul subțire
sufocat de alergare
ca o femeie prea grasă
/
scurgându-se prin buza tăioasă
ca un firișor însorit
de salivă
as schimba aici:
daca il deschizi
izbucnesc din măruntaiele lui
mulțimi de cuvinte întregi
adunate în gheme
si as elimina impotmolindu-te
Întotdeauna drumurile
se strâmtorează la capete
pâlnie
în propria umbră
doar primăvara trece ușor
scurgându-se prin buza tăioasă
ca un firișor însorit
de salivă
parerea mea este ca poema ar curge altfel pana la sfarsit. dar binenteles, autorul este cel care vede jocul de cuvinte asa cum ar trebui el sa fie in versuri. oricum, sunt aici pentru ca mi-a placut, si am dorit sa pun o steluta mica mica.
0
Multumesc, Ligia, multumesc, Victor, pentru cuvintele bune si pentru sugestii, o sa tin seama de cele spuse.
0

\"doar primăvara trece ușor
scurgându-se prin buza tăioasă
ca un firișor însorit
de salivă\".
Mulțumesc, a fost o trecere plăcută pe la tine :)