Poezie
Descheiată la umărul stâng
1 min lectură·
Mediu
Conștiincios
timpul
tras ca un tren
la peronul întâi
Drumuri
cu privirile arse
umbre înnămolind
orizontul de fum
Insinuant, frigul
primăvara
cu genunchi obosiți
rezemată de gard
Căușul palmelor plin
pungă umflată pleznind
nemainăscând
fluturi vii
***
Ciocănind iubirea cu degetul
cutie goală de halva
mi-e dor de trupurile mele
toate
ca unei bătrâne fântâni
de apele blonde
desprinse din pântecu-i rotund
și plecate în lume
pe spinări de pești
argintii
***
Grabită, seara
sub pleoapele grele,
răsărind încă o dată
nouă, luna
Tren desprins încet
de peron
îmbrâncindu-mă
liber, timpul
033.062
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Descheiată la umărul stâng.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/238778/descheiata-la-umarul-stangComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poemul sentimentului cu rezonanțe diferite după formele care -i permit atigeri, iubirea, este prilejul deosebit de inspiratei metafore \"mi-e dor de apele blonde plecate în lume pe spinări de pești argintii\"
Timpul este un colos la al cărui impuls te retragi sau rămâi strivit; sau mergi deo0dată cu el.