Poezie
trufă
1 min lectură·
Mediu
dintr-o dată
mi s-au dezlipit un chip după altul
de pe umerii obrajilor
de parcă cineva ar fi încercat
să-mi potrivească înfățișarea
decent
la straiele noi ale zilei
mi-am dezbumbat aripile în grabă
ghemotocindu-le în perdelele nopții
mi-am strecurat prin pereți
umerii bonți
palmele le-am lovit de zidul curbat
am rupt cu tălpile goale un prag
în apa somnului
caldă
sunând din corn m-a traversat singură
o trăsură regală prin tâmple
lichefiindu-mi privirea rămasă în umbră
agățată de-un vis
apoi mi s-a lipit de trup lumina
strivindu-mi irisul
aspirându-mă ca într-o sferă transparentă
cu marginile căzute înăuntru
și sufletul furat
054.067
0
ascuns mi s-a dezlipit un chip după altul
de pe umerii obrajilor n-am auzit zgomotul iubirii
toate nuanțele s-au complicat într-un singur sentiment de parcă cineva ar fi încercat
să mă sărute în forma unei spirale să-mi potrivească înfățișarea
ca un străin decent căutând destine prin frunze fără anotimp
cu straiele noi ale zilei o umbră demodându-se între și dincolo de libertatea altui spațiu
am rămas și singur și cu mine îngerii au gustat tristețea unei geometrii
mi-am dezumblat aripile în grabă m-am desenat în oglinda ciobită a bunicii
conturul meu o ultimă zvâcnire un impuls mi-am strecurat prin pereți
locul umerii bonți i-am adus lângă trupul mângâind statui
palmele le-am lovit de zidul curbat și-am rupt cu tălpile goale un prag
aici când am atins în apa somnului caldă libertatea altui spațiu
frumos
cu stima, bluboy