Poezie
Noaptea minotaurului
1 min lectură·
Mediu
cu mine
în alt fel se joacă minotaurul acesta rănit
se scurge ochiul lui străpuns de săgeți
ca o ploaie vâscoasă de mai
poleindu-mi picioarele fierbinte și amar
până la șolduri
labirintul lui se desface zvâcnind
cum se desprinde, mototolind sub ea spațiul
o aripă transparentă de fluture
de trupul devenit barcă
și plutind în derivă
precum o sămânță grea
strâns încolăcită de valuri
se prăbușește în sine tăcut
cum se pierde în pământ
surâsul brândușei când moare seara
raza de soare ce-ar fi renăscut iarăși
în pântecul ei
cornul minotaurului
altcumva îmi sfâșie carnea în întunericul cald
de parcă ar răspunde dorului meu deîndată
străpungând-o până la capăt
cu nesfârșită iubire
devin în zori
doar o spirală ruptă în bucăți
căutându-se unele pe altele și lipindu-se oarbe
două câte două
în cruce
022.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Noaptea minotaurului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/110570/noaptea-minotauruluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVMultumesc, Carmen-Andreea, sunt bucuroasa ca te reintalnesc aici si mai ales ca intelegi. Se pare ca ne bantuie acelasi minotaur. Si se pare ca ne face la fel de rau intepatura coarnelor lui. Sau la fel de bine...;)
0
doar o spirală ruptă în bucăți fără număr
căutându-se unele pe altele, lipindu-se oarbe
două câte două
în cruce\"
cred ca putini sunt cei ce se apleaca asupra acestui simbol cu atata intelegere ca tine...si eu sunt printre cei ce simt altfel povestea minotaurului si a labirintului, de aceea aceasta poezie imi suna intim si personal
drag,
Carmen