Poezie
Vitraliu
1 min lectură·
Mediu
era un copac cu crengile albastre
înspre ziua își sumețea rădăcinile
mă căuta răbdator între ierburi
și mă traversa de-a latul, pe vârfuri
descântându-mă în șoaptă
omidă veninoasă, mi se urca înspre creștet
ochiul lui cu irisul galben
ca un lup îmi adulmeca vocea
îmi deschidea cu unghiile epiderma
îmi dezvelea inima înfricoșată
zbătându-se ca un pește prins între valuri
ca un curcubeu rătăcit
strivit sub talpă sub ploi
cu crengile ude, mi se rotea împrejur
spirală însetată, furându-mi din sare
înzidindu-se din sângele meu
piatră cu piatră și frunză de piatră cu frunză
până cand goală și arsă
inima mea se topea vinovată între coaste
mă crucifica apoi desfrânat într-o vrajă
se înghioca împrejurul coapselor mele
și mă sorbea sub coajă în ascuns
ca pe-un elixir prohibit
033.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Vitraliu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/107793/vitraliuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDistincție acordată
DTdan tristian✓irelevant acest titlu second-hand care nu face decat sa arunce umbre de indrazneala infantila asupra continutului textului. altfel, un poem tradator de sine.
0
SVMultumesc de trecere si aprecieri, Filip.
Multumesc pentru atentia acordata greselilor mele, Ioan Peia
Multumesc pentru atentia acordata greselilor mele, Ioan Peia
0