Poezie
Pedeapsă
1 min lectură·
Mediu
Pedeapsă
Am deschis sufletul răului
Și drumurile
M-au lovit cu pietre
Zidindu-mi inima,
O mănăstire albă.
I-am zâmbit răului
Și copacii
M-au lovit cu crengile
Făcându-mi gura
O floare roșie,
De îndrăgostiți.
Am întins mâna răului
Și secerile
Au fărămițat-o
În mii de mîini
Pe care le-am dăruit ciungilor
Fericindu-i.
Am privit răul în față
Și lacrimi calde
Mi-au limpezit gândurile
Purificându-mă.
022.752
0
aici, imi plac poemele tale, sunt mici bijuterii
imaginea mainii faramitate si daruite ciungilor, imi persista... ca un ultim gest altruist, iar lacrimile intotdeauna purifica...intotdeauna
cu drag Anana