Poezie
mimodramă
1 min lectură·
Mediu
E iarba udă,
știi, pașii pe iarba udă nasc emoții,
de exemplu fericirea,
ploaia care trece prin corp
ca prin sită
și dragostea,
tabloul verde, pietrele funerare
care cresc în noi
dintr-o moarte într-alta,
nu am nici un gând curat,
nicio șansă,
nicio șansă să opresc dedublările,
nici rugăciuni, nici post,
nici rugi satanice,
nici ruinele sacre, nici, nici, nici
grădinile de la Xochimilco
mon mec a moi,
necuratele mele plăceri,
elegantele mele căderi,
caviar, casino,
pipe, chardonnay, hohote de râs,
paiete strălucitoare,
îngerimea, drăcimea,
nebunii care strigă Lola,
stânga, dreapta, alinierea,
lumânările legate cu panglică albă,
dezlegarea de panglică
și noaptea, și târziul, și urletul,
nu știu cine sunt, dacă sunt,
unde ești tu
și dacă tu ești de ce nu sunt
eu,
există un motor de căutare
necunoscut
în spatele lucrurilor,
și când e să fim aproape, cade net-ul,
cade cortina,
cade, cad în iarba udă,
am să fac dragoste cu mine,
zi-mi Lola,
acoperă-mă cu păpădii, cu cer, cu pământ,
mimează cu mine,
am să fac dragoste cu mine,
am să mă ating.
002072
0