Poezie

40

1 min lectură·7 martie 2016

Mediu

Lumea privită prin fereastra cu gratii metalice,

cu femeile ei otrăvite, cu falsa încredere în sacru

și mica hartă pe care cauți un loc liniștit

pentru o durere mare, ne mai dă, iată, o lecție.

Numai copacii în floare aruncă un pic de culoare

în camera aceasta cu paturi scurte, pe care

adormim pentru totdeauna, cu un regret colosal

că nu am trăit plăcerea de a ne culege laurii.

Și cum să le spui, celor vii cu trupul, că poezia

nu e libertate, poezia e dictatură pură. Sau măcar

cum să o scrie fără sânge, fără pierderi,

fără a genera dezordinea și starea amară de puțin.

Lumea privită altfel, prin fereastra cu gratii

de fier, cu femeile ei uimitoare, cu bărbații ei

impunători și curcubeiele dimineților proaspete,

e lumea care îți pune lanțuri și în care vrei

să rămâi. Tu ești cu mine aici, dar încă poți refuza.

022.629

Silvia Goteanschii. “40.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14089127/40

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

totul atat de precis punctat, intr-o maniera simpla si captivanta, of, da, imi place!

Multumesc mult pentru lumina, Elena !