Poezie
grădina
1 min lectură·
Mediu
creștea,
creștea dintr-o piatră verzuie
așa cum spuneai că au crescut ochii mei
dintr-un vis al tău
mai nou sau mai vechi,
florile vorbeau mult,
mama le certa întruna ca pe niște femei guralive
apoi se supărau și se certau între ele din motive diverse,
cum ar fi prostia samariteanului
sau sufletul porcului,
un cal necheza speriat
de pământul care se învârtea sub el,
era prima oară când
întâmplarea i se arăta de tot mincinoasă,
iar o legătură de pătrunjel atât de puternică încât
să oprească ordinea lumii,
grădina
creștea,
îi bătea tare inima,
eu stăteam cuminte cu mâinile pe genunchi
ca un copil la grădiniță
și era minunat să privesc cum tu,
așezat pe marginea patului,
o țineai în palmă.
(dulcele meu asasin, 2016)
http://www.youtube.com/watch?v=CF2NnIBAf8I
032821
0
MA