Poezie
motanul negru
nepublicată
2 min lectură·
Mediu
Caut în tăcerile noastre cu o lupă
poate mai găsesc amprenta motanului
negru care ne-a trecut drumul, i-aș
smulge mustățile și i-aș călca în
picioare pălărioara, cum așa,
să îndrăznească, nesimțitul, să treacă
pe roșu, în afara trecerii de pietoni?
Nu prea bună lupa, dar atât de vizibilă
amprenta, încât mirosea, mirosea a
...motăniță și mare nu mi-a fost
mirarea când amprenta m-a întrebat
cu ochii dați peste cap:
- Do you speak english? și eu i-am
răspuns, bineînțeles, cu un english-
handicap:
- No, only russian! Dar nici ea, deloc
mirată, cu fățoi de bobârnac,
s-a retras într-un burlan, un fel de
cosmopolitan pentru răsucit mustăți.
Uff, măi cuc,
e casieră de-mi vorbește despre plăți?
So, mă mai inviți la lunch?
Please, căci, iată,
de o vreme-mi scrie regulamentar,
o pisică pieton, cum că nopțile-i sunt
reci și tu, bun samaritean,
sigur nu te-nduri să pleci.
E (considerată ) nice, are o gheruță
french și amprenta rozbombon.
Ai curaj? Să stingi lumina - c-asta-i
situațiunea mâțelor de pe macaz.
Și-atunci el, lasă amprentat pe „car”
te iubesc și-atâta vreau: să te ... .
- Și motanul negru, how? E și el...un
suflețel. Mai ales că el, de fapt, vrea
...input.
- Darling, it’s a business plan!
001481
0