Poezie
ostatică a lumilor de ieri
1 min lectură·
Mediu
N-ar trebui să-ți scriu,
dar, recunosc,
sunt o ostatică a lumilor de ieri,
mint cu nerușinare
despre mine,
spunându-ți că aș mai putea iubi,
sunt nerostirea celor ce-am visat
să mi se-ntâmple-n viața asta,
poate,
nu știu decât să cad
și din căderi
nici cât din lovitură-mi aparține,
de fapt,
eu nici plăcerea nu cunosc,
exploziile acelea aleutine
și care,
de ar exista, ar ciurui
cadavrul meu pustiu și-nfricoșat,
sunt liberă,
(iar azi am înțeles că și căruntă)
ce naiba poți să faci cu-atâta libertate
și văd strigoiul alb, cărând un mort,
și de atâta moarte,
lumina cum se-ncruntă.
CELULE STEM, ed. Prut International, 2022
001.706
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “ostatică a lumilor de ieri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13989496/ostatica-a-lumilor-de-ieriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.