Poezie
pe urme
1 min lectură·
Mediu
Merg să identific corpul care crește în corpul meu,
în drumul spre elucidarea misterelor
nu fac nicio oprire, doar mici pauze de respirație,
am o oră în care nimic nu mi se împotrivește,
un joc de lumini inegale,
un vânt violent,
dramaturgia lucioaselor funii
care să-mi smulgă gâtul din trunchi,
vin după tine pe drumul acela arhicunoscut
de-o parte, de alta
capuri tăiate
așezate frumos pe leațuri de gard,
dau la o parte cu mâinile ceața groasă
pas cu pas,
pas cu pas mă apropii,
privesc în tine până ochiul mi se transformă în far.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
002.079
0