silvia gavrilov

Eu vreau să mă întorc acasă Trecutul îl păstrez în gând E concentrat într-un cuvânt De ce nu pot sa fac o vrajă? Acasă este locul meu O vorbă apun; copilărie, Pot doar așterne pe hârtie, Ce

Azi, clipa mea, Eu nimănui n-o dau Am așteptat prea mult Și,nu mai vreau. Ninsori și veri Atătea , rănd pe rănd Amare toamne Primăveri cu vănt Și triste ierni Încărunțite am

Tu nu știai deloc Că eu mă tem De ploaie și de vănt Ca de blestem! Și spun acum Cu toată răsuflarea M-am înțeles mereu Cu așteptarea. Te-am desenat Sub ploile de vise Pe

Reacția conferențiarului la aflarea celor relatate de Alina, fu una explozivă,se albi, apoi se înroși, iar mai apoi slobozi un hohot de răs, deloc potrivit cu situația de față -Fantastic, rosti

Ochii extraterestrului straluciră ca două luminițe verzi. -Nu vreau să te sperii , Alina șopti, nu vreau să îți fac rău...nu aș putea niciodată, dar ca să poată să fie ceva între noi,îți sunt dator

Mă-ntreb, ce fac , cu găndul De-a nu te mai iubi Și mă cuprinde teama ,și frigul Zi de zi. Degeaba vine vara Și știu că nu greșesc, Cănd spun că niciodată Eu, n-am să

Reîntoarcerea extraterestrului la Universitate după o perioadă echivalănd pe Pămănt cu patru ani avea ca scop aceleași obiective,capturarea formulelor buclucașe, căci Marele Sfătuitor chibzuise

Simpaticul extraterestru intuise bine,Alina se îndrăgostise de el, altfel nu își explica schimbările bruște de comportament ,atunci cănd apărea în fața ei. Dar el venise cu un scop precis , acela

Atras de un zgomot cam ciudat nea Pandele, paznic vechi la Universitate ,și cunoscător al tuturor ungherelor acestui edificiu,își grăbi piciorele .Poate doar vreun șoricel nocturn ar fi putut

Blănd trubadur în toamna-nbelșugată Cu glas blajin Și cobza fermecată, Te-ai rătăcit Prin iarba,milenară Lăsată necosită Astă vară. Pe culmi de rouă Dimineața trece Te-ntrebi uimit De

Tu, crezi că mă apasă plecarea verii? .Nu. Nimic,nu mă inspiră, Nici toamna,și nici tu. Eu, simt ca o povară Acest,pustiu de vănt, Ca frunzele obosite Întinse pe pământ. Și, nu

Nea Vasile se deșteptă din aburii de alcool trezit de un zgomot suspect.Își aminti că pierduse șirul paharelor la prănz. Exagerase, se simțea vinovat, acum cănd îl durea capul. Cu pași tărșăiți se

Ningea frumos înainte de Crăciun iar ninsoarea sporea senzația de ireal..Nu mai conta că era noroi pe străzi,și căinii maidanezi te încolțeau uzi la tot pasul . Dar lumea era cam grăbită fiindcă era

O, tată drag Pe unde ești Ca să ne spui Acum povești? Și să cobori Din nou din pod O sanie Pentru nepot. Ningea frumos Am auzit Copii cu glasuri de argint. Eu i-am zarit pe

Clasic, toamna își desface Largi aripi de vânt în pripă Ca să-mi pară rău și mie După vara mea iubită. Și te simt așa departe, Ca o pasăre pierdută, Eu citesc precum o carte Numai toamna

Mi-e teamă de toamnă O simt ca un nor, Acum,dimineața, când florile dorm. Nu scot nici o vorbă Nu vreau sa le doară, Când toamna să vină Și ele or să moară. Mirate și calde Ușor se

Zilele de noiembrie sunt aproape întotdeauna,reci ,ploioase și mai ales triste,îți dau o stare proastă,și nu îți dorești să ieși din casă,pentru nimic în lume...Dar dacă trebuie o faci.Așa am făcut

Clipa mea, Oprește,lângă mine, Eu pot să mai respir, Cu tine. Doar o dată, Și te voi lăsa, Să te duci cu vara, Unde ai vrea. Va ști marea, Nu va fi ușor Vei lăsa în urmă, Numai dor.

Lecțiile de pian erau tare supărătoare ,mai ales când greșeam și profesoara mă lovea cu creionul peste degetete. Mă oboseau atât de tare, încât i-am spus mamei că renunț. -Nici gând, acum în prag

-Te anunț, îi spuse lui Victor soția ,că s-a aprobat concediul meu. -Ce bine! Și așa vroiam să merg la țară. Privirea ei nu se arătă prea binevoitoare. -Ce repede uiți, doar mi-ai promis că anul

Tânarul îi întinse doctorului o hârtie. -Ce e asta? A,trimiterea... O studie câteva secunde. -Asteaptă ,afară, te rog, te va chema asistenta. In sala de asteptare plutea un aer straniu,și

Esti prea sus pentru mine, Si nu pot sa -ti vorbesc, Sa stiu daca esti bine, Sa-mi spui daca gresesc. Traiesti de o buna vreme In cerul tau prea sfant, Si nu mai poti vreodata. Sa-mi spui

a plecat copilaria pe un drum care nu-ntoarce cu miros de turta dulce cu miros de mere coapte intr-o zi cand va fi soare am sa fiu din nou copil si-am sa urc in podul casei plin de atatea