șterg liniile

...Mai mult nu mai schimb nimic, cred! :)

ce lumini nocturne plimbându-se peripatetic două câte două și una stingheră dincolo sau dincoace de cer însingurată reflectându-se transparent în sinea lui sau în sinele ei ca intr-un imens ocean înalt nemărginit...

Eu cred ca poezia e slabuta. In afara de \"sterg liniile\", care mi s-a parut interesanta ca si constructie, lasand loc ideii de depasire, de evoluare, de trecere la un alt nivel. Chestia cu lumanarile si portocalele mi s-a parut un joc dragut de iubire si atat.

dominique, ma bucur ca ti-a placut textul acesta, pe care l-am scris, in mare graba - suparata ca nu-mi merge serverul si semiadormita - noaptea trecuta:), dar care chiar imi place si mie cum a iesit!
octombrie, ti-am citit cu placere gandurile provocate de textul meu!
geta, mie nu mi se pare asa, nu pentru ca am o steluta de la domninique, care s-ar putea simti rau acum, dupa ce ti-ai exprimat si tu aici parerea...In ce sistem de referinta mi-ai incadrat textul, cand ai pus verdictul?:) Oricum, multumesc de trecere si atitudine!

Silvia, nu cred ca Anca se va supara, fiecare priveste, simte si analizeaza din punctul lui de vedere. Eu respect parerea lui Dominique, insa ea nu are nici o legatura cu cele scrise de mine. De obicei nu citesc comentariile celor dinaintea mea, sa nu ma las influentata de parerile lor.
Nu cred ca atunci cand avem in fata o poezie trebuie neaparat sa o vedem in functie de un sistem de referinta, de ce trebuie sa fie asa? De ce trebuie de fiecare data sa cautam comparatii, analogii, de ce nu ne ghidam dupa propriul nostru sistem de referinta? De ce nu incercam pur si simplu sa simtim?
Poezia ta mi s-a parut mult prea comuna, cu imagini dragute, un joc frumos de iubire. E doar punctul meu de vedere, Silvia, poate fi gresit, e insa unul sincer.

E o overdose.E in regula.Pacat ca ai supravietuit atata vreme fara ea.La dezintoxicare cu iubitii normali!