sergiu boian

Îi noapcea noastră Îi noapcea noastră ard și sâmt Lumini dă stăle de limpaș Șî satu pare tot măi strâmt Poți să mă iei poți să mă laș … Scoboare atâta noapce vie , Și luna pare opărită, Și

Am în mine numa ploi Și o toamnă șe ascunge Soarele rămas in noi, Nu răsare, nu pătrunge … Parca-m strâns în mine stropii, Șe mă udă și goliră Apa la marjina gropii Unge gându să răsfiră

Iarna parcă mă șumuce Sub a lunii greomânt Îm sâmt gândurilii-umpluce D –atâta iarnă le sâmt … Noapcea să-mpârângă toată, Prăsta urmilii dă nie , Satu o primeșce odată , Sî m-o lasă, o

Atâta vară am dă strâns În pumnii mei atât dă goi Sâmt seru supt atata plâns Scoboare, s-ogene în noi … Atata vară pringe glas Sî satu lacom o înghice, Șelaină , vara fără șeas Ascunge umbre

Toamna asta are drași, Ne omoară șî adună Satu plin dă vârcolași Noapcea să umple dă lună … Latră cânii, stăle pier, Dă rugină , ochii mor, Vin strâgoii șî nu șer Voie satului, scobor

O dzî dă vară Vara satu împârângă, Șeriu cage sub tălpoane Luna înșepu să strângă, Două gânduri mășcioane ... Mă afundă glasul verii Șî dân sobă mă tocmesc Aș culeje umbra sării Păstă tăt

Trichiniloza Anu ăsta dă Ignat Doi veșini Pătru șî Laie, S-or ghingit să scoată porcu Dân coșină să îl taie... După șe i-or dat cuțât, l-or pârlit, îl dăspicară Cu carnea dă analiză La

Într-o dzî lăsai Rângeșciu Șî pă baba me Mărioara, Șî plecai cătră nepot Dă-i ștudent la Cimișoara. Dân Logoj, cu personalu, Am mers ca un prăsădince, Șî trecui pân mulce sace Le mai țâne

Sâmt lacrimi dă lună, Șî noapcea mă doare dă mult, Stâgoii nopțîî s-adună, Aud numa paș șî ascult. Ninje șî vântu mă doare, O umbră crescută dă nie Îșî fașe în mine scăpare Să doarmă, o

Iarnă , tu! Iarnă, tu scăpaș mărjele Prăstă gândurilii mele, Satu doarme șî ponchiu, Unge umblu nu măi șciu... Ninje norii dă pămucă, Mă găsăsc șî mă apucă, Gându chinuit dă cine, Parcă

Șiopoare trec dă nori bătjocuriț, Să smulgă lunii ochii răstigniț, Dân sobă pră ochece îi șiulesc Rup noapcea dă lumina șe-o plăcesc... Bogicăie, să-mburdă pră ocheț, A ploii stropi rostogoliț

Stalpu Tăman cand iesî dân birt pă - n tuneric șî cam beat mos Tie să -mpegică șî cu capu -n stâlp ș-o dat! D-api șî-l făcu ludaie, că stâlpu fu măi pogan ș-uice cum ajunsă el la