Poezie
Cu tramvaiu\'
poezie in grai bănățean
2 min lectură·
Mediu
Într-o dzî lăsai Rângeșciu
Șî pă baba me Mărioara,
Șî plecai cătră nepot
Dă-i ștudent la Cimișoara.
Dân Logoj, cu personalu,
Am mers ca un prăsădince,
Șî trecui pân mulce sace
Le mai țâne naibii mince.
În Cimișoara mărșâni
Număi coșie șî cai,
d-aia cu prici nepotu
mă sui într-un tămvai!
Îmi loșăi șî io ca omu
Dă la un butic țădulă
Că m-o învațat nepotu
Să fiu șî io în răgulă.
Șî vini dăloc tramvaiu
Când opreșe doamne bace,
Că nu apucai să sui,
Pân nu loșăi neșce coace!
Șe să apuc loc pă scaune,
Mă propcii ca dă o rudă,
Șî când colo la o frână
Unu păstră mine să-mburdă!
Dă mă chilăvi bechieru
Mă călcasă păstă tot
Șî sparșăi becili ouă
Șe le dușeam la nepot!
Doamne îmi făcui o crușe
Șe caut șine m-o suit
Parcă toată Cimișoara
În trămvai s-onghesuit.
Șî așa dă la o vreme
Suie unu –n capu gol
Șî zberă în gura mare
- Belecili la control!
Mă ghigii , îi cu controla,
Șe crege că n-am țădulă,
I-o dădui , dă să bâzgoioaie
Uico , nu eșci în regulă!
-Da cum nu așta-i biletu,
Dă la butic cumpărat ,
-O fi uico cum spui tu,
Numa nu îi compostat!
-Ie să ce ogoi îndată,
Acuma șine ce crez
Dă șe ce plăcește statu
Pune-ce să-l compostez!
Că vini cu personalu
Șî controla cu măsură
M-i l-o compostat doloc,
Șî fără să facă gură!
-Uico numa la tramvai,
Trăbe să-l fași dumneata,
Șî pântru ca să țâni mince
Acuma ce-m ameda!
Șî niși una șî niși alta
Mă cam golisă dă lei,
Numa lasă că le-o coc,
Că nu m-i frică dă ei!
Că d-o fi să mă întorc,
Cu tămvaiu să mă crez,
La capicilii amnândouă
Þădula o compostez!
Șî tăman așa făcui ,
Când mă sui în motor,
Numa că nu măi vini
Niși urmă dă controlor!
012.286
0
DD