Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

Mea culpa: Despre Atelier

Invitație la vals... cu editorii

2 min lectură·
Mediu
Astăzi, m-am aflat în fața unui moment de viață straniu. Am citit un text aflat la \"Recomandate\". Apoi un comentariu al cuiva care se află la \"Atelier\". Am citit din nou opinii oarecum asemănătoare cu aceea pe care am avut-o și eu anul trecut și trebuie să recunosc, am mai învățat ceva. Văd că sunt foarte multe texte la Atelier. Unii autori chiar sunt remarcabili la acest capitol: toate textele. Asta însă, mi se pare mai puțin important acum. Vreau să vorbesc despre o percepție greșită pe care cred că am avut-o și eu în parte și văd că o au destul de mulți. Pornim de la premisa că obligatoriu editorul care respinge un text prin încadrarea la \"Atelier\", trebuie să îi facă și o recenzie. Poate că așa ar fi bine. Hai să vedem însă lucrurile și de la masa editorului. Într-o discuție mai lungă pe care am avut-o cu Cosmin Dragomir, mi-a spus că editorii au circa 350 de texte și comentarii de verificat zilnic. Cam tot așa mi-a spus cândva și Ela Luca. Stau acum și mă chinui să citesc nu 350 de texte. Măcar 20. E greu. Ei fac chestia asta benevol. Adică, fără bani! Am precizat, pentru cârcotași. Cineva a făcut trimitere la Regulament. Așa e, ar trebui motivată respingerea. Numai că în același regulament, scrie că \"Atelier\" suntem noi toți. Adică și cei care nu sunt editori. Câți dintre cei care scriu, au descoperit că sub fereastra de login, există un meniu, cu următoarele opțiuni: \"agonia.net\", \"texte\", \"comentarii\", \"membri\", \"atelier\"? Cine face clic pe opțiunea \"atelier\", ajunge la o pagină unde sunt numai texte introduse la \"Atelier\". Poate că n-ar strica să dăm fiecare câte o mână de ajutor celor care sunt la \"Atelier\". Poate ca n-ar strica să facem și noi muncă de editor, tot benevol. Măcar ca să căpătăm și noi o idee asupra a ceea ce înseamnă să fii editor. Chiar dacă nu suntem editori. Eu unul, am făcut ceea ce am priceput că ar trebui să fac. Vă las pe voi, ceilalți, să faceți ce credeți. P.S. Pentru Radu Herinean, sau altcineva: Câți editori sunt, efectiv, la cei 24.000 de membri? Poate nu strică să știe toată lumea...
054.191
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
368
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Serban Stanescu. “Mea culpa: Despre Atelier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serban-stanescu/jurnal/1737633/mea-culpa-despre-atelier

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@oricealtcevaOoricealtceva
vreo 5-6
0
@serban-stanescuSSSerban Stanescu
După câte știam eu, erau mai mulți. So, \"Smile, tomorrow will be worse\" - Murphy. Oricum, cred că e bine pentru toată lumea să știe chestia asta. Așa că, repet eu: Laurențiu mi-a răspuns la întrebarea:
\"Câți editori sunt\". Răspunsul lui, e zic eu sec, amar, dar foarte limpede: \"vreo 5-6\".
Puțină armetică acu\':
24.000 membri/6 editori=cam 4.000 de texte de căciulă...
Dacă luăm în calcul și cifrele enunțate de mine în articol, cred că devine credibilă valoarea de 350, luând în calcul și frecvența postării textelor și numărul real de membrii activi.
Până la urmă, eu unul, o să citesc cât pot. Cred că e singurul lucru isteț care poate fi făcut, din ambele direcții: ca semn de respect pentru munca editorilor și evident, e o șansă acordată celor care scriu.
...Și a propos de membrii activi, dacă ne mai uităm și pe la textele altora, parcă asta se cheamă \"activitate\", nu? :)
0
@bsbBBSB
prea putini domnule Stanescu, prea putini. Oricum, dragut din partea dvs. sa prezentati cazul si din acest punct de vedere... ca doar editorii nu sunt doar niste lupi rai si flamanzi care taie si spanzura... ci sunt si ei oameni
0
@serban-stanescuSSSerban Stanescu
Mulțumesc Chris, ești o dulce, ca întotdeauna. Am simțit nevoia să fiu consecvent și coerent. În primul rând față de mine însumi trebuie să fac așa, apoi, trebie să recunosc, atunci când am scris \"Dragi editori\" și celelalte, nu prea înțelegeam de ce nu se respectă regulamentul. A venit apoi Agigea, am cunoscut \"Live\" pe unii dintre ei și atunci am discutat mai multe. Așa am priceput mai multe. Asta nu înseamna însă că nu există și subiectivisme gratuite și partizanate. Dar, ca întotdeauna, ce stă la vedere, e \"cel mai rău\", cel mai... cel. Cum editorii, chiar dacă nu se văd, sunt \"la vedere\", cum ei oricum nu pot fi mulți (chiar daca ar fi 500, la 24.000 de membri, nu ar fi mult...), atunci chestia asta, are efect de proiector iar situl, e ca o scenă de teatru. Poate un pic mai neconvențională, gen Bulandra Studio a lui Liviu Ciulei, dar totuși, e o formă de scenă... Noi, pe de altă parte, respectând arhetipul neconvenționalismului, suntem un public mofturos, pentru că ba suntem în sală, spectatori, ba avem replici și mișcare pe scenă. Acest periplu, scenă-sală, se pare că ne schimbă uneori viziunea, într-un mod nu totdeauna potrivit. Poate că aș fi renunțat să scriu asta, dar am dat peste câteva pagini cu texte \"Atelier\" from top to toes și atunci, mi-am amintit că la o cafea cu Cosmin Dragomir, mi-a zis de chestia asta și atunci, am refuzat să îl cred, deși nu am zis nimic atunci. Mi-am dat seama însă că l-am nedreptățit, fie și în gând și nu numai pe el... Așa încât, am efectuat corecția...
0
RSRodica Stanila
Da, există subiectivisme gratuite și partizanate. Există editori cărora le sare muștarul câd îi trimiți la dicționar! Dacă nu poți face un lucru ca lumea, mai bine nu-l faci deloc. Poți lăsa la latitudinea cititorilor să facă o selecție, dacă nu ai timp să analizezi corect totul. Dar tot viața va face selecția cea mai potrivită! La cântarul lui Doamne-Doamne nu se fură și nu se folosesc greutăți calpe!
0