Ilizibil

... sub ochii celui care citește acest poem ar putea apărea cel mult droaia de purici ce umplu îndeobște ecranul la încheierea oricărei transmisii ... poate chiar furculița aceasta știrbă care este lumea în care am fost născuți - dar nu mai mult restul rămâne: ilizibil ilizibil ilizibil Cu toate acestea observăm cum: 1. odată cu maturizarea începe și pierderea minților (în felul în care sângele se scurge dintr-o rană și apoi se pierde în nisip); 2. pe măsură ce copilăria se îndepărtează de adult capul acestuia devine o pâlnie în care cineva toarnă cu nemiluita spaime - ca într-un cazan fără fund; 3. degetul care apăsa creionul cu care începusem să scriu acest poem s-a topit - acum sunt liber: - lumină albă, lumină roșie, lumină cu testicule - 4. ceața din stomacul înfometatului este fecundată de un spermatozoid încornorat; 5. se naște umbra lui T.S. Eliot la Cozia; 6. dragostea devine o simplă ”temă”; 7. sânii tatălui meu înveliți în păr alb renasc alene la mine pe piept...; 8. luminile se sting