Poezie
Ca să pot ieși de acolo
1 min lectură·
Mediu
De aici se văd capetele lunguiețe cum străpung pungile de plastic.
Elastice bolți, crampoane în burta sirenei plămadite din oase marine
și cele trei nume și al doilea fiu
se rostesc și se cufundă în nisipul elastic al cerului.
Lumea e într-adevăr la picioarele mele,
nu mai aștept decît să vină cineva și să-mi profaneze mormîntul
ca să pot ieși de acolo.
014.847
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Serban Axinte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 7
- Actualizat
Cum sa citezi
Serban Axinte. “Ca să pot ieși de acolo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serban-axinte/poezie/138367/ca-sa-pot-iesi-de-acoloComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Serban, in acest text tu te afli in acelasi plan cu textul \"Acel cuvint\", publicat de mine acum citeva zile. De altfel, si in alte texte semnate de noi, am observat ca exploram lumi ce tind spre acelasi numitor. Intr-un fel, sintem rivali...:-)) Dar e o sansa ca, estetic vorbind, putem evita frecventarea unui muzeu al accidentului. Uite, ad-urmeca si textul meu. Ma uluieste faptul ca bunul tau gust te fereste, ca de un surogat ce nu ar face decit sa-ti intirzie evolutia, de experimentalismul douamiist prin ceea ce are el avorton, deja vu, inca de acum o suta de ani.
acel cuvint
acel cuvînt,
desăvîrșindu-și neînfăptuirea,
devenit neîncăpător
precum o contemplație fugară
a privirii interioare
într-una din acele clipe,
cînd prezentul e doar o apă limpede
ce nu se adauga lacrimii
cunoașterea trecutului te adîncește
în pîntecul unei femei de fum.
cunoașterea viitorului te leagă
cu spatele de vibrația unui bărbat
ce nu încetează să învie
o asceză a devoțiunii:
omul crestîndu-și venele
cu muchia acelui cuvînt neîncăpător
alouqua
cine pe cine zămislește de fapt?
cine cui dezleagă sîngele acelui cuvînt
de pulsul unui corp mental virgin ?