Un altfel de comunist
Cu inima plânsă mă știu sărac și gol, rătăcesc
pe drumuri de lut afânat și plouat, cuibăresc
în minte, de anii-mpietriți pe sudoarea frunții line,
vin Iisus către
„Te iubesc cu o iubire veșnică”
Odată ce primii oameni au pierdut Edenul, omul a rămas în permanență în căutarea a ceea ce a pierdut cândva. Altfel spus, când vezi pretutindeni în zilele noastre
FIARA ȘI CHIPUL EI
\"Noul Babilon\"
Din „mare”, simbol al Romei ca un corn mic deosebit te-ai ridicat,
Ca fiară ce-ai supus pe regi, popoare, limbi și gloate; ai îngenuncheat
sub talpa
De-aici de la masa pe care ades,
Mă plec pe genunchi,Aceluia care,
Putere să-mi dea și gânduri să țes
Cuvinte spre Domnul-nălțare.
Singur la drum niciodată nu sunt,
La dreapta și stânga îmi
Privind la sfinți
Poți tu, numii pe fiecare
Pe-aceia mulți, pe-aceia care
Ca stelele din înălțimi
Cu miile chiar anonimi
Jertfiți pentru credința care
Imbold spre noi, spre
Ce este fericirea?
„Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt al lui; el își paște turma între crini. Până la racoarea zilei, și până la lungimea umbrelor, întoarce-te !... Iubitule, sari ca o
În clipa morții
Idei de judecată... tremur;
Când mintea mea în gândul ei,
Se vede condamnată lângă
Creștinii falși ori farisei.
Cutremur simt în mădulare,
Și-n fiecare fibră
La anii bătrâneții
( Eclesiast 12)
De nu te-ndrepți din tinerețea ta
Privind la Ziditorul tău de sus,
De nu te-ntorci la El cerând a te ierta
Prin mijlocirea Domnului Iisus,
Va fi amar la
Mi-e dor
Mi-e dor de ADEVÃR,
Mi-e dor de iubire,
Mi-e dor de Cuvântul
Ce naște frumos.
Mă rog Lui Iisus, s-aducă-mplinire
În inimi de oameni să vină ca Mire,
Un Domn și-o credință-n
De ziua ta femeie
Tu porți la locul tainic, lăcașul vieți,
Și mama tuturor a celor vii rămâi.
Și răsărit de soare-n lumina dimineții,
E pentru noi bărbații în dragostea
Efectul crucii
Când cel mai slab, căzut-a într-o groapă,
Chiar și străinul de îl vezi că șchioapă,
Sau alți dușmani prin gropi de-i vezi căzuți,
Simți că-i iubești, și-ai vrea ca să-i
Privind la Israel
Din Israel răsar în pârg grădini,
Plutind pe cer lumina primăverii,
Din ape scos năvodul de lumini
Primind pe Hrist” ca Domn al mântuirii.
Este smochinul cu frunze
Sărac în duh
Părăsit am fost de mama mea
Într-o lume vitregă și rea,
Cerșetor am învățat să fiu
Neputința-n trup de mic mi-o știu,
Stau la mila lumii și cerșesc
Și sărac în duh învăț să
Lăutarul și bețivul
Să-mi cânți lăutare un cântec de dor,
Căci azi chefuiesc și mâine-am să mor.
În lumea de azi mă simt rătăcit
Prin baruri sau șanțuri mereu cherchelit.
De moarte să scap,
AM VENIT ROMÂN LA TINE
Am venit românule la tine,
Omule de piatră și pământ,
Cu dragoste așa cum se cuvine,
S-arăt spre calea Celui care este sfânt.
Am venit să-ndrept pe ale noastre,
Și
Creștinului i se poruncește să iubească: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți
Regret
De anii reci care-au trecut
Ce prins mai sunt și mă cuprinde…
În pasul meu care descinde
Tot mai la vale, mai la vale…
Privind uimit la Tine mut,
Mă mir de har și de-ndurare!
Tu
SI