Nimic fără dragoste

Creștinului i se poruncește să iubească: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Ioan 13:34-35*

NIMIC, fără dragoste !

De sunt orator, scriitor sau poet

În slove de aur din ceruri să scriu,

De-aș ști pe de rost veset cu verset

Și-n grai îngeresc sau înger să fiu,

De nu am iubire... nimica nu știu !

Credință mărită de-aș zice că am

Și munții spre cer să-i ridic,

Și dacă divina iubire în inimă n-am

Sunt doar o minciună ce-nseamnă „nimic”

Icoană sau idol pictată-n tavan.

De-aș fi om de-afaceri cu mare renume

Chiar des cinstit palate să-mi fac.

Sau poate stăpân să fiu peste lume,

Din cât de bogat... sărac voi rămâne

Căci fără iubire... voi fi tot sărac.

Chiar și averea de-aș dărui

Celor săraci... sărac să rămân.

De-aș fi omul de jos și rob la stăpân,

Fără iubire nimic nu aș fi,

Rămâne-voi ca orice păgân.

Viteaz vestit în lume de-aș fi

Și trupul în foc l-aș da la topit,

De nu aș cunoaște pe Domnul smerit

Și nu aș primii și n-aș dărui...

Lipsit de iubire voi fi.

Și nimeni ferice, nici tu și nici eu

Nu fi-vom vreodată atât cât trăim,

Fără iubire trăim și murim,

Ascunși toată viața de-Acel Dumnezeu

Ce chemă-n iubire să fim.