Poezie
atât de-aproape
- dependent -
1 min lectură·
Mediu
Atât de-aproape de-absolut -
cât de absurd, cât de absurd!
Să cred ca-l pot atinge...
Tot nesătul, tot vrând mai mult -
atât de-aproape de-absolut
Sorbind al gândurilor sânge
Atât de trist și fericit -
zâmbind fără-ncetare
Și, când aproape obosit,
fără să știu că doare...
când eu, fiind dependent deja
nu-i mai zâmbesc, zâmbeste ea.
Atât de aproape de-absolut!
Cât de absurd, cât de absurd...
Să cred c-o pot atinge...
012685
0

Cam schioapata versul doi din penultima tertina sau poate ca ar mai trebui lungit primul vers.Practic aceasta penultima strofa este ,de fapt, placa turnanta a poeziei si prin ruperea de ritm pe care o fortezi: \"Încet, fiind dependent deja\" intrerupi muzicalitatea.