Poezie
nervi de iarna
1 min lectură·
Mediu
Un cer bacovian deasupra
Și lumea putrezind sub el
Iar eu ma-nmormântez într-una
Nu pot sa scap de nici un fel
Mă uit afară, pe fereastră
Încet șoptind bacovianul nume
E frig, iar sângele îngheața
Și moare-ncet întreaga lume
Măreața tristă panoramă...
Un câine putrezind în colț
Priveliște bacoviană
Și-un om cu sânge mult pe șorț.
Mă cheama înspre ea iubita!
Și iată cum îndata moare
Cu ochii stinși, și nemișcată...
Îngheața și bacovianul soare
002.177
0