Poezie

Iubire cerească

1 min lectură·26 iunie 2009

Mediu

De când există lumea

Vreun înger nu a plâns deloc,

Dar când a venit in lume ea,

Niciunul nu a stat în loc.

Pentru că era prima ce-a ales

Ca lumea-n veci nemuritoare,

S-o lase pentru cel ales,

Și să devină...muritoare.

Pentru un chip de lut firav

A parasit ale ei stele,

Și pentru o lume de bolnavi

A renunțat la a ei putere.

De omul cel nesăbuit

Plin de păcate si de rele,

Pe loc ea s-a îndragostit

Și-a vrut să-l ia cu ea in stele.

Nu a putut căci niciodată

Scris in Scripturi nu a mai fost,

Ca un înger, o sfantă fată,

Să ducă SUS un păcătos.

El, om cu multe slăbiciuni,

Cu sufletul era la ea

Un inger coborat din cer,

Îi furase inima.

Dragoste însă a triumfat,

Și fata, îngerul cel sfânt

La tot ce-i sfânt a renunțat,

Și a venit jos, pe Pământ.

Atunci pe-ntinderea pustie

Cinci yile intr+una a plouat,

Căci îngerii in vremea aceea,

Cu toții au plans neîncetat.

Și dupa mult timp, nu știu cât,

Ei împreună au plecat,

Spre drumul luminos și sfânt,

Spre locul binecuvântat.

001.493

Senior Tristan. “Iubire cerească.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/senior-tristan/poezie/13893939/iubire-cereasca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.