Patologica II
în orașul în care sirena de la 15,23,6,7 a adormit, în blocurile cu pereții umectați de mucegai și igrasie în sufletul babei C. de la etajul 3 de pe Caragiale, care trăiește doar pe întuneric
Patologica I
oamenii noștri merg spre mușuroiul din centru cu bani, cu toată patima lor înainte, cu burțile înainte, cu abdomenele lor de batracieni înainte sunt hipnotizati de carnati si
Moartea Ellei
Azi, Ella stă să-și admire moartea cum vine tiptil să-i tragă un covor de sub călcâie... PRIVIREA ei îl adulmecă doar pe nicăieri unde, în parcul care tace, doi îndrăgostiți se sedează cu
Fara trup
Mi-am lepadat mantaua-trup dandu-mi jos o piatra de pe suflet Spiritul gol mi-l dezvalui tie M-am usurat de plamani si nu mai oftez, dar sangerez cuvinte.
Raman si eu copil cu tine...
Rămân și eu copil cu tine Astăzi, mâine și oricând În continua uimire De jocuri, zâne și cuvânt. Rămân și eu aici, in loc Pe-ntinsa iarbă din câmpie Să mă bucur chiar de-un ghioc Lăsat în
Raman si eu copil cu tine...
Rămân și eu copil cu tine Astăzi, mâine și oricând În continua uimire De jocuri, zâne și cuvânt. Rămân și eu aici, in loc Pe-ntinsa iarbă din câmpie Să mă bucur chiar de-un ghioc Lăsat în
Raman si eu copil cu tine...
Rămân și eu copil cu tine Astăzi, mâine și oricând În continua uimire De jocuri, zâne și cuvânt. Rămân și eu aici, in loc Pe-ntinsa iarbă din câmpie Să mă bucur chiar de-un ghioc Lăsat în
Seara de septembrie
...curge linistea si pacea din pereții adormiți precum stropii calzi de miere; glasul unui greiere sub geam si freamatul nucilor fără zbucium fără larmă, tablourile cu flori de mac si de
Poezie Chin-quain
Raze lumină,caldura. Chemand albine. Plutesc pe lac margarete.
poem intr-un vers 1
Impresii insufletite cugetari se-astern dintr-un condei Inflorire in seva plantei sufletele isi croiesc drumul
Cosi bruma cu picioarele desculte
Cosi bruma cu picioarele desculte Lacrimile sufletului ingheata Te acoperi cu halatul trupului meu ca o angelica alinare dar nu-ți ajunge și îngheți încet-încet într-un tertip al
Suflet tintuit
Sufletul tău stă trist pe-o bordură scăldat de vremuri, ruginit în visare -un măr țintuit de-o sageata fugara Sufletul tau fara bustiera, fara speranță dar cu-o
Autoportret
Peretele-întotdeauna o emblema a cunoașterii Îmi voi picta autoportretul și-l voi așeza în mijloc Ochii- doua mărgele negre in adâncul chipului Nasul- vulcan cu doua cratere
Idealul unei femei puternice
Femeia aceea așteaptă o chemare- aceea a unui înger. Femeia aceea tânjește doar uneori după o clipă în care, bărbatul să o compătimească și atunci doar cu
simt
Ploaie de toamna Diamante curgand In asternutul de frunze
Haiku 1
Zapada sclipind Talpile scartaie In serenade
Fotografii...
Fotografii de toamna Oi calca Se-neaca mormintele
Delir
Ascult Scancet de paienjeni Croiesc delirul
Sugestie
Eu nu sunt o voce sunt un ecou Eu nu sunt un talger sunt o balanta masor drama dramelor pentru vinul viilor cu sangele venelor in ruptul oaselor ce aminteste de scheletul croindu-si
Secretul Atlantidei...
În îmbrățișarea ta se ascunde o taină pe care numai pescărușii o descântă cu al lor glas albastru atât de marin... atât de pur... ca o trepidație solemnă cu care te dezvirginez de
Stereotipii autumnale
toamna cu ale ei stereotipii calendar de frunze răscolite și minți fanteziste nici o surpriză regrete infinite zboară idealuri sub frunzele de arțari roșii macrameuri calde
Zori de bine
Urmez ciclul atmosferelor înzecite Atroce mă înspăimântă băutul cafelei La 30 de grade kelvin Mă îmbăt cu cafea dar nu simt altceva decât încântare Mă destind cu suferință și învăț numai din
Cuprins in nostalgia ultimei ore
Ce-ti pasa tie cititorule-n stele? Nu vrei sa ma dezvelesti de Aceste file in care m-am incrustat? Moartea-ti sta infipta sub gene, Iar gandurile-ti circula
Prognoza lui martie
Ger cu pinteni Ciori zgribulite Gânduri negre zburand
Suflet (spirit) de haiku
Cufundat in paienjenisuri Nori crapati de fulgere Spiritul- ultima punte de legatura cu ziua de maine...
Patruns intre anotimpuri
Deschizând ușa timpului, am observat orizontul futurist care se plimba de la o zare la alta cât ai clipi în frunza arinilor... S-a strâns toată Vinerea asupra lui și a arătat că
Ziua a8-a
Vântul spulbera leșurile putrede ale frunzelor de ieri pe nervurile orașului incendiat de vremuri stinse, aducând cu sine tevaturi și sunetul fanfarei funebre dinspre
Silentiosul craciun
M-am săturat ca nimeni să nu-mi vorbească și eu să-mi pierd cuvintele degeaba căci timpul e purtat de vant de la undele singuratice ale lacurilor de lacrimi orbitoare
Memoria unui reincarnat
Îmi amintesc de vremurile în care stacojiul cărnii se prelingea pe pereții oalelor de lut. (se întâmplă câteodată ca filmul să fie drulat ancestral) Reîntorcându-mă în epoca
Carnal fermecator
Lacrimile fierte care-ți curgeau din ochii întunecați au îmbalsămat scalpul fript al unei castane producând un pireu nemaipomenit de gustos, de dulce... Am început să mă
Lugubru...
Ai bătut la ușa infinitului și ți-a răspuns tot același anonimat perfid al mormintelor profanate. Noiembrie a trecut, iar tu continui să aspiri ceara uscată a
Convorbire cu d-ra muza
De ce-mi surâzi, copilo cu ochi de chihlimbar astenic? \"Iti zambesc, domnule...\" Oo, te rog nu-mi rosti numele deja, căci îmi este sculptat pe bălțile
O noapte la obloanele deschise ale viselor
am hotărât să las totul în urma simțurilor, deschizând fereastra, am deschis calea zgomotului... am căscat gura iar gălăgia mi-a
Momentul...
Am aprins lumina, dar mi-a răspuns tot întunericul. Becul s-a ars, iar lumânările străluceau în întunericul luminii de Apoi...
Din interior...
Haide să văruim văzduhul, căci norii nu-mi mai plâng sufletul. tac spiritual și mănânc rugina roadelor gândurilor mele optimiste... numai eu o cunosc și o pot
