Poezie
Secretul Atlantidei...
si al meu
1 min lectură·
Mediu
În îmbrățișarea ta
se ascunde o taină
pe care numai pescărușii o
descântă
cu al lor glas albastru
atât de marin...
atât de pur...
ca o trepidație solemnă
cu care te dezvirginez
de aripi
să te strecori fir cu fir
dulceață cu dulceață
în sarea lacrimilor mele
ce-mi freamătă clipirea
Căci cu fiecare clipit
moare o parte
din mine.
Mi se resorb plămânii
odata cu expirația.
Dar numai urechile-mi roșesc
se aprind ca un far
dintr-un port nedeslușit
al veșnicei Atlantida.
O, Atlantida, Atlantida
ai revenit la mine
în adâncul
tainei pe care o păstrez
doar eu cu pescărușii aceștia
în parfumul lăsat de epoci
necunoscut istoriei
găsit doar în cugetu-mi.
Ne vom îmbrățișa până la crunta tăcere
sub azurul Mediteranei
... totul la adânca discreție a mării
portul Barcelona
(august 2005)
023.458
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Sebastian L. Racean Delareea. “Secretul Atlantidei....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sebastian-l-racean-delareea/poezie/151497/secretul-atlantideiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ultimul vers e prea tehnic . cuvântul \"discreție\" e prea prozaic pt. simbolurile acvatice de care aproape că ai \"abuzat\" pe tot parcursul poeziei. de fapt, în jurul lor e construită poezia, cred.
mă bucur să te găsesc pe-aici.
baftă la scris. ne vedem la școală :)