sebastian brei

mihai, probabil acum va ramane impresia ca sunt george vasilievici (si va trece o buna bucata de timp pana se va schimba, de sta am dat cu pietre cand am auzit aluzia), dar orice comparatie intre mine si acest poet, facuta chiar si de o persoana cu aptitudini medii pentru poezie, va exclude ideea aceasta pana si ca ipoteza de lucru. scriituri mult prea diferite. iar corinei dragomir ii sunt cu atat mai recunoscator daca locuiste in olimp, inseamna ca textele mele chiar au fost gustate de ea, daca si-a dat osteneala sa le traduca.
mihai, nu intentionez sa caut senzationalul in text. parerea mea este ca senzationalul duce textul la ratare (senzationalul in forma pura a fost dada, supra-realismul, deci, ma intreb, cine dintre noi doi este mai old school?).
dar ca trebuie sa ramana o impresie de final, asta asa este, doar ca impresia nu trebuie sa vizeze textele, ci vocea ascunsa in spatele lor. iar la nivelul unui volum, vocea aceea poate fi mai persistenta decat intr-o mie de texte luate separat. e posibil sa nu doresti la final nici un text anume, ci sa reauzi acea voce.

e prima oara cand ma distrez in postura ingrata a unui cobai. si ma simt exagerat de aaaaaalb.

mihai robea, vă mulțumesc pentru părerea de aici. eu sunt mai brusc din fire.
corina dragomir, eu aș dori să fiu global, dar nu mă încântă ideea să fiu o vacă. mai bine genialitatea vocii vs. vocea geniiului (eu sunt nu-s modest, dar am ocazia sa merg foarte departe acum :D daca ati pus g. nu am gasit altceva. ati fi putut pune acolo p. de la poetului sau mai stiu eu ce).
gata, că mă speriasem și eu.

acum am realizat ca nu am inteles initialele din comentariu, adica cine e g.v. si impotriva carui v.g.:D

sarutmana si amandoi obrajii + fruntea si pleopele si barbia. stapanesc oarecum limba engleza (iar faptul ca nu mizez pe constructii complicate ar trebui sa ma ajute), dar nu suficient de bine ca sa am siguranta unei traduceri ca aceasta. si niciodata nu am stiut cum ar suna textele mele in engleza.
va multumesc mult, corina dragomir

p.s. am scos deja din primul text \"a pack of cigarettes\" - era o greseala maricica. pentru mine tigarile inseamna rupere de aici si de acum, aproape miserupism, iar acolo, interpretate la modul asta, puteau distruge toata constructia.

mulțumesc pentru păreri (mai ales în contextul oboselii).
o insistență la partea cu plapuma (care și mi-e mi-ar fi plăcut) putea să ducă la ceva bun, dar putea să ducă și la ceva mult mai prost. mai văd.

oricine e foarte fericit cand e apreciat de altcineva. si eu sunt fericit.:)

Îmi e foarte greu să spun și dacă îmi place sau nu îmi place și la fel de greu să mă explic, de asemenea. Poate pentru că realitatea e undeva pe la mijloc. Poate și pentru că totul se întâmplă în muchea de cuțit a unor imagini și idei/structuri cam fumate, însă și aici și în ultimile trei texte, starea nu mi se pare niciodată trucată. Poate vocea ghicită în spatele textului salvează mai mult decât textul în sine.
Îmi place mai ales strofa secundă a textului, deși, culmea, acolo mi se pare cea mai mare aglomerare de riscuri – noaptea, inima, câine, iubită, sufletul.
Nu îmi place sub nici o formă finalul. Am senzația că trasnformă tot textul se într-o ecuație de prost gust, pe o structură mult prea previzibilă, poate și pentru că e la prea la îndemână (precum ghicitoarea cu mânăstirea-ntr-un picior). Ceva genul gyuri în aripa roz, realitatea e roz ca o acadea / o ling, deci vărs bla bla. NU & NU % NU & NU.
tocmai pentru că îmi place mă oftic rău pentru ce nu îmi place.

ați reușit în comentaiul dumneavoastră să scrieți un poem foarte frumos, poate mai frumos decât acesta de mai sus. îl citez mai jos.
\"săptămîna viitoare voi trece prin cișmigiu,
îl voi căuta și voi încerca să-l mîngîi pe cîinele șchiop și negru.
sînt convins că ne vom împrieteni.\"

Frey e un nume frumos. În mitologia nordică este fiul zeului mării Njord și al zeiței pământ, un zeu al fertilității. Mai mult, există numeroase aspecte mistice legate de acest zeu.
În Vasile Lovinescu, pare-mi-se, se face o analogie interesantă între o povestire a lui sadoveanu și una a lui jules verne, în care apare ciobanul frey/frig prin transilvania pe undeva.la apariția povestirii lui verne mama lui sadoveanu moare, la apariția povestirii lui sadoveanu, jules verne moare. în fine, cred că aberez deja puțin.


mulțumesc pentru atenție.

claudiu tosa expresia de semnalata dumneavoastra suntem o forma, de absolut total superlativ (corecta gramatical, daca asta sugerezi. se invata la alte moduri de a obtine superlativul absolut).
scuze gramatica. concentreza-te pe mesaj mai intai.

p.s. am spus ca textul este bun si ca imi pare rau ca are scaparile acelea.

observatia e corecta. fara nimic, exceptand comparatia, dar uneori mai incalc asta.

referitor la eoda/ioda am citit un text pe care mi l-a postat laurentiu enache intr-un comentariu la primele mele texte.

ai dreptate mihai tita. o sa tai acel la luna, dar nu o mai fac aici pentru ca imi reapare greu textul.
daca, insa, referitor la stil si dumneavoastra imi amintiti de eoda, o sa innebunesc, caci mie nu imi seamna deloc.

in cazul in care totusi aiurez eu. \"cele mai imposibile\" este o greseala gramaticala, pentru ca imposibil nu are grad de comparatie. culmea e ca altii vad acolo partea cea mai frumoasa, comparabila probabil cu celebrele \"frumosi e copiii mei / doamne ce drag mi-e de ei\".
adica mai am putin si o sa fiu aproape convins ca eu gresesc si toti ceilalti au dreptate. sunt cel mai imposibil creier.

Sunt câteva incongruențe de exprimare în primul rând. “Ultima vreme”, gramatical, nu e “ultima vreme”, ci “ÎN ultima vreme”. Exclamația Dumnezeule e inserată foarte nefericit între verb și nume predicativ (în fine, eventual complement de mod). Exprimarea a bate cu pumnul în mine, însă, mi se pare că ține și are o notă aparte în limba română. De asemenea, văzând o steluță dată pe o greșeală gramaticală mai gravă decât vagile expresii mai mult sau mai puțin regionale, discutabile până la urmă. Nu că ar fi primul text bine văzut la care apare o greșeală gramaticală (laurențiu enache are și el o astfel de greșeală la ultimul text). A! Să nu uit. “Imposibil”, după cunoștințele mele de clasa a VIII, nu are grad de comprație.
Pe lângă acestea, textul poate fi considerat bun, dacă se mai poate considera bun și așa.

Nu știu ce editor a recomndat, cum citesc la Costin Tănăsescu, dar omul acela mă gândesc că mie trebuie să îmi aprobe textele și mă bușește râsul.

Hose Pablo, de dumneavoastră oarecum mă întristez. Textul e chiar bun, dar limba română e mai rea.

observațiilei lui liviu nanu și mădălinei nica au fost, într-adevăr, pertinente. și daniel se apropie de adevăr, exceptând faptul că această poezie este chiar bună (nu am intitula-o foarte bună, totuși, nici genială).
nu înțeleg cum fără explicație de final. dacă te referi la comparația din ultimul vers sunt convins că vrei să mă testezi dacă tai tot ce mi se spune sau chiar înțeleg oarecum cu ce mănâncă poezia. dacă te referi la altceva nu înțeleg la ce te referi.
partea care îți place ție și mie îmi place, doar că valoarea ei emoțională ar fi fost mai mică fără prima strofă, pentru că fără ceasta nu aș fi reușit să creez emoțiile pe care le doream.

ioana petcu, v-am înțeles. dar textul a fost citit de vreo câteva ori de admini. de asta întrebam. am crezut că am greșit ceva. dar în acest caz, vă rog să luați în calcul să îmi dați și mie nivelul de acces care să îmi permită să postez corespunzător - sunt băiat cult, deștept, cu bun simț și scriu aproape bine, cum o arată, cu nenumărate argumente, domnul daniel aprof.
daniel aprof, mie textul meu mi se pare foarte bun și, într-o mare măsură și frumos.

am efectuat câteva modificări la sugestia câtorva cititori. acum textl nu mai apare. înțeleg că există un filtru al adminilor, eu nu știu exact regulile după care textele intră.
dar textul meu văd că a mai fost citit de cineva, bănuiesc că de administrator și nu a fost făcut accesibil. dacă am făcut o eroare nu știu. dacă am greșit, îmi cer scuze, doar vă rog să lăsați textul să treacă. mi se pare un text un bun.

ai dreptate. doar că problema era la mine. am modificat. mulțumesc frumos.

citisem cu o virgulă pe acolo. iubești cât alții în toate cinci anotimpurile, eu citisem iubești cât alții în toate (ce iubești?) - 5 anotimpuri.

am cedat, de data asta:). deși \"sună mai poetic\" mie îmi sună mai degrabă a contra-argument. însă textul se vrea \"poetic\", chiar dacă prin supralicitare și e posibil să aveți dreptate. sunt în dubii, dar parcă pentru pilotă optez acum doar 33%. deci am modificat.