Savu Luoana Maria

Multumesc frumos pentru sfat, voi incerca sa folosesc cuvinte mai putine. O seara frumoasa va doresc !

Nopti cu pacate...vise, dorinte si iubire. Imi place,este interesant modul in care ai descris,din perspectiva audio-vizualului.Mult succes,
Luoana

Inca din primul vers ,,mi-am terminat capodopera\'\' ...relatezi ca te-ai daruit cu totul iubirii(asa gresim noi femeile)...ca mai apoi sa traiesti dezamagirea dorului...a dorului de a fi dorita din nou...Dar nu-i nimic...intervine a doua greseala generala...,,Totusi e o capodopera ,doar esti tu in ea\" -greseala de a ierta orice si de a te darui din nou ...

Frumos, m-am regasit in poezia ta
Numai bine
Luoana

Fiecare om isi doreste ce nu poate avea...si da vina pe timp ,pe destin,pe Dumnezeu...pana invata ca ,,important in viata este sa iubesti,chiar si in rate\'\'.
Eu cred ca fiecare moment are timpul lui si ca timpul este Dumnezeu!

Pana la urma concluzia este sa nu mai avem incredere deloc in barbati-pentru ca majoritatea mint si promit putina stabilitate pana dupa faza cu ,,ai mi madresita\'\', ,,oh, God\'\' .Apoi pleaca. Apoi se intorc.Apoi pleaca. apoi se intorc.Pana cand ne plictisim de cotidian si de aceeasi minciuna sfruntata.Nu poti trai cu ei, insa pedeapsa cea mai mare e ca ...nici fara ei nu poti trai!

Preotul-om ca si noi a devenit surd la propiile cuvinte...iar Dumnezeu nu poate auzi cuvintele trupului sau, fiindca sufletul ii este stapanit de un demon.
Am fost creati trup si suflet,iar lipsa celui de-al doilea lasa in urma un cadavru.
Nu trebuie sa judecam pe nimeni, cel mai bine cand cineva greseste este sa ne rugam pentru el. De multe ori un mirean este cu o treapta mai sus decat un cleric. O mana de ajutor (o rugaciune,un gand,o vorba buna) il poate ridica pe preot din iadul in care a cazut, pe cand o acuza ii poate arunca pe amandoi in cadere libera.
Trebuie sa intelegem ca si preotii sunt oameni ca si noi, de multe ori, sunt mult mai ispititi decat oamenii de rand. Nu trebuie sa ne asteptam la altii sa ne scoata din robia pacatului, fiindca este o decizie ce ne apartine. Atunci cand ajutam si daruim fara a astepta ceva in schimb, dobandim respectul si dragostea lui Dumnezeu, care se reflecta in fiecare secunda din viata noastra.

Frumos poem...interesant de vazut ca de fapt,femeile si barbatii gandesc diferit...De fapt, suntem egali, in fata lui Dumnezeu pacatele sunt aceleasi,nu inteleg de ce barbatii sunt judecati mai putin aspru decat femeile! Toti vom da socoteala de faptele noastre !
Eu cred ca fiecare trebuie sa gandesca asa cum a fost lasat pe acest pamant,pentru ca totul are un scop,iar atunci cand o femeie incearca sa gandeasca la fel ca un barbat este si mai aspru judecata decat atunci cand gandea ca o femeie obisnuita! Ce-i drept,sunt mai putini barbati care incearca sa gandeasca sau sa se puna in locul femeii...De fapt asta este farmecul vietii,ca suntem diferiti, trebuie sa ne multumim cu ce avem si sa ne bucuram de lucrurile mici sa trecem mai usor prin viata asta grea!
Va multumesc pentru urari si va doresc ...mantuirea sufletului pentru ca restul nu conteaza, aici pe pamant ne chinuim mai mult...
Ce frumos era daca femeia inorog avea o pereche,noaptea amandoi ar fi zburat,,pe dupa luna\" si s-ar fi hranit cu dulci poezii,iar ziua s-ar fi transformat in oameni si ar fi inotat impreuna prin valurile vietii, iar apoi la sfarsitul vietii,ar fi trecut tot impreuna de vamile vazduhului , ar fi ajuns la Iisus si s-ar fi bucurat de Iubirea Suprema impreuna cu Sfintii!

miere si venin...bine spus...impreuna formeaza cupa de aur...pana la urma toti murim...! imi plac mult poemele dvs!

Ma intreb ce rost mai are ,,noaptea de Crai Nou\" daca duce spre ,,un nicaieri\" si aduce cu sine ,,sir de nopti de condamnari\" ? Oare timpul-complet- va sta in loc si nu va avea regrete, e amagire sau ...probabil e doar o poezie care arata speranta...si totusi ce scop are?

Si nici nu o sa se sfarseasca,fiindca iubirea cu foc este singura care ne ramane...ne nastem goi si adormim cu sufletul plin de iubire care negresit se va desavarsi in Gradina lui Dumnezeu! De aceea nu moare niciodata speranta,pentru ca simte ca isi va gasi implinirea odata...candva...

Ce frumos , ce binecuvantare v-a dat Dumnezeu sa va intalniti sufletul pereche...putini au aceasta sansa !inseamna ca sunteti un om incercat ,trecut prin multe greutati, dar aveti acest har (pe care-l am si eu) de a simti dragostea cu adevarat si de a face compromisuri pentru binele persoanei iubite!
Ma uit in jur si inteleg,ca de fapt oamenii sunt intr-o continua cautare a sufletului pereche, dar datorita pacatului, ori se opresc din capriciu sau egoism la cel gresit, ori din desfrau nu se opresc la nici unul,ori isi gasesc sufletul pereche dar din diferite motive il abandoneaza...
Sunt convinsa ca o iubire atat de puternica, precum cea dintre doua suflete pereche, este o cale sigura spre mantuire!
Ultima strofa e cea mai frumoasa si inteleg din ea nadejdea ca o sa ramaneti impreuna vesnic,iar in Cer nu numai ca o sa fiti alaturi de Domnul ,de sfinti si de ingeri, ci veti fi unul langa celalat ca recompensa pentru lupta ce a-ti avut-o pe pamant( îmbrățișate, două cruci înlănțuite,Cu nume șterse de suspine, de ani, de ploaie și ninsoare).

Imi plac asa mult poeziile ,,voastre\"(ale membrilor) si ma regasesc in ele, incat de ceva timp, nici nu mai simt nevoia sa-mi scriu simtirile , fiindca deja sunt asternute de voi...zambesc singura si ma mir:ce coincidenta!
Strofa doi e superba:
Să se-aștearnă un mai peste iarnă,
să mă-mbrace-n cununi viorele,
resemnarea cu ploaia s-o cearnă
spălînd chipul și visul de rele.

O lumanare aprinsa de tine la ,,adormiti\" la biserica, ar bucura si ajuta mult pe mama ta...si tatal meu a murit in accident de masina acum 4 ani si asa am ajuns sa-mi iau licenta pe tema ,,Viata de dupa moarte\"!Am studiat mult pe tema asta...si simt ca tata imi multumeste de acolo de unde este el pentru niste simple lumanari si rugaciuni din suflet ...iarta-ma daca te-a deranjat comentariul meu...m-a impresionat poezia ta

O poezie scrisa cu durerea de efemer in suflet....si dezamagire....dar asa e omul,in loc sa radieze iubire celui ce merita(cum ar trebui sa facem toti spre Dumnezeu), musca din ispita si isi complica existenta...
Cea mai puternica arma e rugaciunea ! Descatuseaza sufletul si Il duce spre Creator, pe Care sigur nu o sa-L piarda niciodata!
Iertati-ma ca mi-am permis sa va dau acest sfat, nu sunt in masura, pentru ca stiati deja, dar am simtit sa va amintesc...

Singur si trist , sufletul meu sta aici,
Cu trupul intins pe pat, ca mortii-n biserici,
Rugand telefonul cu-n apel sa ma-nvie,
Sa-mi spuna ca ma vrei ,ca iti pasa de mine.

Pentru ca tu m-ai facut ceea ce sunt,
Cu mainile tale,cu saruturi,cu gandul profund,
Daca timpul ar sufla sufletul unuia din noi,
Nu o sa ne desparta,suntem sortiti amandoi!

Te-am avut odata si-acum te vreau etern,
Nu mai am lacrimi pe fata sa-mi astern,
Tot ce-mi doresc este sa fiu cu tine,
Sa ma iubesti,sa te simt langa mine!

Toate sentimentele ce le-am avut vreodata
Le-ai amplificat si m-ai lasat agatata;
De gandul ca sunt singura pe acest pamant
Creata de Dumnezeu spre tine mergand...

Si stiu ca unul fara celalt nu vom fi niciodata
Mereu luminati ,optimisti ,cu viata curata,
Fara sa vreau cu privirea iti vad urmatorul pas
Si-n vis-iti surprind inima dansand dupa bas!

Esti perfect si cand gresesti ca faci in orice zi,
Soarele sa sufle ploaia atunci cand ma-mbratisezi,
Indragostit,te-ncapatanezi si incerci sa ne-amagesti,
Dar marea calitate a ta este ca si tu ma iubesti!

Postul da putere,nu ia din putere!milostenia, rugaciunea si postul (adica apropierea de Dumnezeu) sunt cele mai bune medicamente pentru problemele contemporane:oboseala,nervozitatea,necazurile si lipsurile.Nu o bucata de friptura de porc va ajuta sa treceti peste greutati,nici macar nu va da speranta ca maine va fi mai bine,ba din contra este efemera ca si trupul uman,care la un moment dat moare si devine la randul lui friptura pentru viermi si insecte!Va ramane sufletul,care daca stam bine sa ne gandim este cel care tine in viata trupul !este foarte important sa ne dam seama ca sufletul este cel care trebuie rasfatat si ingrijit prin iubire si comuniune cu celelalte suflete ,trupul este pe locul doi si bineinteles nu trebuie uitat nici el,ci doar ajutat putin,caci atunci cand sufletul este bine,si trupul e bine si nu mai cauta el materia,pentru ca deja are totul,pe Dumnezeu!