Cuvintele tale au formă
De cuțit
Și-adună norii
Să plouă acid
Pe trupul ce mi-e
Rană,
Pe inima mea
Ce te-ai grăbit
Să o semnezi
indescifrabil...
Cuvintele tale au formă
De cuțit
Și
Ruină peste ruină
Și iată:
Începem a ne smulge
Rădăcinile
Fiecare
Pe ale noastre
Și pe-ale altora.
Lacrimă peste lacrimă
Și iată:
Începem a uita
Menirea plânsului
Și morții noștri
De stâncile mele
Se sfarmă icoane
Și zeii
Din ghips plămădiți;
În apele mele
Pornit-au să moară
Cristale
Din lacrimi de sfinți.
De țipătul meu
Se apleacă copacii
Și clopote-și
Pierd din
Te-am cunoscut ca verb mereu la timpul
Unui prezent ce nu devine \"ieri\",
Te-am însoțit fiind doar complementul
Ce-ți folosește câtorva plăceri;
Și, după cum doar tu contezi în frază,
Pe mine
SE