Indescifrabil
Cuvintele tale au formă De cuțit Și-adună norii Să plouă acid Pe trupul ce mi-e Rană, Pe inima mea Ce te-ai grăbit Să o semnezi indescifrabil... Cuvintele tale au formă De cuțit Și
Preaplin
Ruină peste ruină Și iată: Începem a ne smulge Rădăcinile Fiecare Pe ale noastre Și pe-ale altora. Lacrimă peste lacrimă Și iată: Începem a uita Menirea plânsului Și morții noștri
Þipătul durerii
De stâncile mele Se sfarmă icoane Și zeii Din ghips plămădiți; În apele mele Pornit-au să moară Cristale Din lacrimi de sfinți. De țipătul meu Se apleacă copacii Și clopote-și Pierd din
Stăpânul verb
Te-am cunoscut ca verb mereu la timpul Unui prezent ce nu devine \"ieri\", Te-am însoțit fiind doar complementul Ce-ți folosește câtorva plăceri; Și, după cum doar tu contezi în frază, Pe mine
