Poezie
Coaja de pâine
Vorba cântecului
1 min lectură·
Mediu
Ai venit ca o ploaie de vară
Ai venit să-mi tulburi liniștea
Ai mei mă dăduseră afară
Și tata striga:-Să te duci după ea!
În mână țineam o coajă de pâine
Și nu știam ce să fac cu ea,
Un maidanez se uita lung la mine.
Era chitit pe coaja mea.
Tu te agitai ca o nebună
Că rata uite acuma vine,
Eu te-am urmat cu coaja-n mână
Și maidanezul după mine.
Vorbeai cam mult și fără rost
Și îmi spuneai că mă iubești,
Eu te credeam că eram prost
Și nu știam ce poamă ești.
Þi-am dat și ceasul de la mână
Ca să te scot dintru-n hândel
Mi-ai luat și cecul peste o lună
Și-ai scos toți banii de pe el.
Mi-ai luat și coaja mea de pâine
Și-ai luat-o repede la pas,
Se mai uita săracul câine
Că lui nimic nu i-a rămas.
Eu te-am iubit ca un tâmpit
În fiecare zi, în fiecare ceas,
Tu ai plecat și m-ai lăsat falit
Dar maidanezul a rămas.
Concluzie: Din bucata mea de pâine
Am hrănit un om și un câine.
Dicționar țigănesc--HÂNDEL=RAHAT, C....
003
0