Când noaptea vine după zi
Și luna se ivește printre stele
Învăluind natură adormită
Cu rază ei de candelă aprinsă,
Bătând tăcută în geamurile întunecate
Și mângâind o geană adormită,
De paradisul s-ar deschide in fiecare zi,
De omul ar privi in ochii tai ingandurati,
De marea cu valul ei cel urias
N – ar mai fura in zori esenta vietii
Aruncand pe inserate un trup de
Mi –e dor de clipele pierdute
Prin vantul rece ce a sters
A pasilor fantoma vie
Si acel ecou al glasurilor mute,
Mi –e dor din nou sa fiu stapana lumii,
Acelei lumi de gheata,
A sticlei
