Poezii

Când noaptea vine după zi Și luna se ivește printre stele Învăluind natură adormită Cu rază ei de candelă aprinsă, Bătând tăcută în geamurile întunecate Și mângâind o geană adormită,

De paradisul s-ar deschide in fiecare zi, De omul ar privi in ochii tai ingandurati, De marea cu valul ei cel urias N – ar mai fura in zori esenta vietii Aruncand pe inserate un trup de

Mi –e dor de clipele pierdute Prin vantul rece ce a sters A pasilor fantoma vie Si acel ecou al glasurilor mute, Mi –e dor din nou sa fiu stapana lumii, Acelei lumi de gheata, A sticlei