pierdută și tristă
speranța răpusă
tăcută așteaptă
iubirii apus
ca împreună
din tainice cripte
vreun nobil și dulce
suflet pereche
la viață le cheme
în zboru-i înalt.
ai cunoscut iubirea?
ai simțit cum iși iese din sine
și se aruncă orbește pentru
a se dărui?
se izbește uneori
de trainice ziduri de piatră,
se trezește amețită,
uluită, dezamagită.
poate n-a
Mi-am ecranat inima
de undele zeului Eros
cu ecranul curat al prieteniei.
Cândva a fost
un licăr slab
și fără grai
nutrind nestinse doruri,
un bulgăre de foc
curat și fără fum
și fulger
